Born to die

Capitolul 6

Razele soarelui mangaiau usor fata frumoasei fete ce dormea parca intr-un basm. Parea asa de linistita, fara nicio grija, era intr-un vis placut, intr-un vis in care ea si cu sora ei erau impreuna fericite, nu voia sa se mai trezeasca, avea nevoie doar de sora ei mai mare care i-a promic ca o s-o protejeze si sa lupte pentru familia ei pana la capat, dar nu a facut-o, a abandonat tot fara sa se gandeasca la ce lasa in spate, fara sa se gandeasca la suferinta mamei sale sau la sora ei mai mica care a ramas singura pe lume, fara ajutor si cu speranta ca intr-o buna zi, o sa fie fericita cu adevarat.
Fericirea este un sentiment trecator, un sentiment care se poate duce in cateva secunde si trece la ura, teama, groaza sau tristete.

Rhea mereu si-a dorit ca fericirea sa fie un sentiment permanent si totul sa fie usor. Mereu si-a dorit ca niciodata sa nu confrunte probleme de genul, sa nu simta lipsa unui tata bun, lipsa banilor sau lipsa surorii ei.
Zambetul lui Amber este in permanenta imprimat in creierul ei la fel cum si-ar dorii sa fie si fericirea, dar este constienta ca asta nu se v-a intampla.

Doare atat de tare sa isi vada mama in lacrimi in intuneric crezand ca nimeni n-o vede si ca nimanui nu ii pasa. Mama ei era atat de distrusa pe interior, dar atat de frumoasa pe exterior, nimeni nu se gandea vreodata ca o singura persoana poate indura cat douazeci la un loc sau ca o persoana asa sensibila si feminina a facut chestii monstruoase doar pentru a-si tine familia teapana si in siguranta.

Mama ei inca facea afacerile ilegale invatate de la Biaggio, fostul ei sot si tatal lui Rhea.
Mama lui Rhea a fost rapita de catre Biaggio cand avea doar 15 ani, a fost obligata sa vanda droguri si sa le exporteze in alte tari sau orase imbiband pastilele in miere si inghitand fiecare pastila, una cate una pana ajungea la pachete intregi de droguri. Isi aduce aminte cu durere decate ori era sa moara din cauza asta si ce greturi insuportabile ii creau pastilele din stomacul ei gol, dar trebuia sa taca si sa indure pentru siguranta ei si a familiei, pentru siguranta copilului ce putea fi omorat de catre Biaggio intr-o singura secunda, fara ca macar sa se gandeasca ca acel copil esti si al lui.

Oricat de zambareata era Rhea si oricat de fericita parea, defapt purta o masca foarte calitativa ce-i acoperea fiecare trauma, fiecare cosmar, fiecare insomnie, fiecare pierdere si fiecare rana adanca in suflet.
Uneori cat de calitativa ar fi masca, cade si se sparge in mii de bucati, dar Rhea are grija ca asta sa se intample doar cand e singura, niciodata in vazul oamenilor. Stia ca oamenii o pot judeca, ii pot judeca deciziile, faptele, ii pot judeca intreaga viata, unii o pot judeca chiar si cand respira.

Pentru Rhea si mama ei conteaza foarte mult parerea oamenilor, niciodata nu le-a placut sa atraga atentia tuturor sau sa se comporte diferit de oamenii normali. Mereu au fost niste persoane tacute care au facut tot ce le-a stat in putinta sa putinii oameni ce le sunt aproape sa se bucure ca le cunosc si sa se simta norocosi, chiar daca uneori dadeau gres.

Rhea's pov
Imi simt pieptul mult mai usor si respiratia mai linistita. Corpul lui Harry nu ma mai ingreuna acum si ma simt mai lejera.
Incep sa pipat patu inca cu ochii inchisi, dar nu simt nimic in jurul meu, asta inseamnand ca Harry a plecat acasa.
Ma ridic in fund si privesc in jur camera devastata care aseara nu a fost asa deloc.
Imi aduc aminte ca inainte sa vin cu Harry aici, totul era curat si foile din sertare biroului nu erau imprastiate peste tot.

Ma ridic din pat si ma indrept direct spre foile de pe jos, erau datele mele, copia buletinului, certificatul de nastere, pasaportul si ceva reteta medicala din clasa a9a cand am avut varicela.
Cineva a cautat in sertarele mele ceva fara sa stiu si deja cred ca stiu cine.

Apuc telefonul infuriata si de abia il pot debloca din cauza mainilor mele care tremurau fara oprire din cauza nervilor provocati de cel mai mare idiot de pe fata pamantului. Imediat ce imi revin apas pe apelatul "Harry" si sunt deja pregatita sa tip la el pana o sa-i cada urechile la picioare.