Capitolul 7

89 11 1
                                    

După 2 minute mă ridic ma duc să-mi fac un duș tot stând pe gânduri despre acel bărbat .

Termin și mă îmbrac într-o bluza albastră și  niste pantaloni lungi negri și mă pun la birou și încep să scriu toate referatele pentru mâine.
După o oră și jumătate termin îmi pun cărțile, caietele și referatele in ghiozdan și   mă trântesc în pat dar nici 3 minute nu trec ca adorm instant.

" Era destul de multă lume adunată ."

"Îi pot vedea destul de fericiți."

" Eu sunt pe un fel de tron si le fac cu mâna...

dar nu înțeleg ce înseamnă toate astea ...

~Yuki...

~Yuki!

~Yuki!

Mă trezesc și îl văd pe tata care era la marginea patul .

- Neața , prințesa! , spune el ciufulindu-mi părul .

- Neața spun eu puțin derutat din cauza visului , ce a vrut să mai fie si asta ...

- Haide Yuki la masă,  spune tata îndreptandu-se spre ușa.

- Bine , o să vin , spun eu . Mă uit pe fereastră și observ că nici acuma ploaia nu sa oprit .

Cobor și îi văd pe toți stând la masă ,dar erau toți neliniștiți de ceva.

- Hei , ce mai faceți,  spun eu zâmbind ca să alung starea aceea proastă.

Atunci toată lumea tresare la auzul vocii mele și devine mai liniștită.  Nu știu ce au avut, ma așez la masă și încep să mănânc atmosfera devenea din ce in ce mai relaxantă si familiară.

După ce termin mă ridic de la masă și mă duc in dormitor .

Mă pun iar in pat si stau vreo 15 minute după mă scol și scot din ghiozdan referatul deoarece nu am înțeles ceva si vroiam ca Mei sau Rin să-mi explice . Ies din camera și aud vorbe din sufragerie . Se auzeau vocile părinților ale gemenilor dar si al unchiului și al bunicilor . Și ceea ce mi-e mi-a atras atenția a fost când Rin a spus ceva de mine ...

Singur...până când...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum