Ai tu grija de mine, te rog?

~Capitolul 7 ~ Cina

Rochia grea pe care nu o mai purtase de mult venea mult mai stramta pe ea. Era alcatuita dintr-un corset negru ce ii subtia talia ca de viespe si o fusta de culoare crem. Parul ei lung si negru era lasat liber si ii cadea cu mici onduleuri pe umerii palizi.

Se aseza la masuta de toaleta privinduse ,buzele palide usor rosiatice aratu inocent, in ochii ei se vedea marea linistita, ca inaintea unei furtuni devastatoare. Se maturizase, trebuia sa reucunoasca asta. Cine i-ar putea rezista? Un zambet increzator ii aparu pe chipul ei livid.

-Acum sunt gata sa imi recapat regatul,sopti ca pentru sine.

***

O astepta la masa,trupul lui Mei disparu, acum era doar un barbat bine facut, aranjat la 4 ace, cu un chip superb, cu trasaturi fine, dar masculine, ca un print. Un print cu inima rece, ca un sloi de ghiata si cu un chip angelic, ce venise sa recapete ce ii apartinea. Acesta purta un costum in stil victorian ce ii statea foarte bine. Zambea la gandul ca o avea la degetul mic, dar probabil se insela. Vroia sa o faca sa sufere, dupa cate ii facuse. Dupa ce il inchisese in cartea aia blestemata. Dupa ce ca o protejase? Cum poate fi asa egoista?

Daca sta sa se gandeasca mai bine,ea nu era asa ,nu il lasase singur cand era ranit sau cand avea nevoie de sprijinul cuiva,ba chiar il certa ca o mama si ii dadea sfaturi. Ii era greu sa recunoasca (, si scuzati-mi cacofonia) ca undeva, sub toata acea ura, inca o iubea.

O zari in tocul usii,rochia ii venea minunat, recunoscu el. Aceasta se indrepta spre masa cu pasi increzatori, cu un zambet trumfator si cu nasul pe sus, ca o adevarata regina.

-Pot sa iti marturisesc ca arati superb.

-Multumesc ,nici tu nu arati mai prejos, dupa atata timp, spune aceasta pe o voce lina bine trucata zambind siret.

Se aseza si ea la masa asteptandui comentariile si privindul cu interes.

-Hmm...parca te-ai facut mai frumoasa.

Desii inima ei tresarii la auzul acelor cuvinte inca isi pastra umerii drepti si privirea nepasatoare.Arata de neclintit dar simtea cum sangele ii pulsa rapid prin vene si cum pe sub rochia grea picioarlee ei incepusera sa tremure.

-Este uimitor cum ai mentinut regatul in pace atatia ani. Totusi blestemul nu s-a ridicat.

-Stiu am incercat sa aduc vrajitoare care ar putea sa faca ceva dar nici una nu a reusit.

-Hmm pribabil ca e destul de puternic. Si nu ti-se pare ciudat sa vorbesti cu umbre?

-Nu, la inceput a fost ciudat dar m-am obijnuit.

-Stiu o vrajitoare daca vrei pot sa o chem sa incerce si ea,cu un gest usor lua paharul de vin si soarbe lenes asteptand raspunsul ei.

-... Poate va avea mai mult noroc, adauga acesta cand vazu ca raspunsul lui Celest intarzie.

-Poate ,raspunde ea scurt asteptand sa se intample ceva.

Servitorii veneau cu tavi pline de mancare cat pentru o armata.

***

Celest termina repede din cauza privirii lui care o urmarea la fiecare miscare, ii analiza fiecare gest. Se ridica aranjandusi rochia.

-Ma scuzi dar eu o sa ma retrag.

-Permite-mi sa te conduc,spune acesta venind langa ea si intinzandui bratul cu un zambet cuceritor.

Celest injura in minte si zambi politicos luandul de brat.

Capitol nou!! Uhu ....sper sa va placa,astept comentariile voastre si ne vedem in capitoul urmator.

~~Shiro~~ :3