Ai tu grija de mine, te rog?

~Capitolul 8~ Amintiri

Pierduta in cearceafurile catifelate cu miros usor de lavanda,Celest statea treaza din cauza amintirilor.

Pe holurile lungi se auzeau pasii lui greoi. Stia ca vrea sa se plimbe si sa fuga de amintiri.

Se ridica din pat asezanduse pe pervaz pe care mai poposeau cateva perne si o patura.

Il vazu afara cu armasarul lui negru ca noaptea pornind in galop si pierzanduse in ceata groasa.

***

-De ce fugi?Intreba Mei.

-De amintiri,de ea, raspunse el abia auzindu-se.

-Stii, nici pana acum nu mi-ai spus cum te numesti.

-Chiar conteaza,ofta acesta? Dimitri,poti sa imi spui Dimitri.

***

Dupa o noapte nedormita plina de amintiri apasatoare se intoarse la castel alaturi de o batranica. Chipul ei brazdat de riduri si hainele pana in pamant ii dezvaluiau situatia materiala proasta. Dimitri intra primul cautand-o pe Celest cu privirea agera.

-Celest, hai sa iti prezint pe cineva! Dansa este Rosalind,cea mai buna vrajitoare pe care o stiu, spuse el zambind.

Silueta ei zvelta statea pe tron privindui pe cei doi vizitatori.

-Imi pare bine sa va intalnesc ,majestate,spune batrana facand o reverenta usoara.

-Si mie imi pare bine,reusi sa zica Celest analizand-o pe batranica.

Dimitri isi aminti de puterea Celestiei de a citi oamenii,spunandui mereu de cine trebuia sa se fereasca. Mereu il crezuse un copil de care trebuia sa aiba grija,asta ar fi unul dintre motivele pentru care relatia lor ar fi fost asa de subreda.

Dar se intoarse mai inrait .O sa isi pedepseasca iubita fugara care il inchisese in cartea aia blestemata.

Dupa ce ca el se chinuie sa aiba grija ca ea sa fie fericita si bine intretinuta.

-Puteti sa lucrati aici.Ii arata biblioteca de la parter.

O lasa singura si pleca spre camera lui.

Intra in camera privind-o pe Celest ce il astepta nervoasa.

-Ce ti-a venit sa o aduci pe ea?Sti ca nu o suport de cand am vazut-o prima oara!

Isi aminti ziua aia.Era cu aproximativ doua saptamani inainte de razboi.Venise cu Rosalind sa il ajute cu potiuni si vraji.

O neglijase,recunoscu el.Statea toata ziua cu ea timp in care Celest isi planifica evadarea.

-E singura care poate rezolva asta ,se apara acesta.

Celest pasi spre el fiind fata in fata.Ochii ei arzand de furie si dorinta ,iar buzele ei mici si catifelate,era un deliciu pentru el.

Se apropie de buzele ei sarutand-o cu dorinta. Se astepta sa il respinga dar nu,il raspunsese la fel de iubitor.

Ii fusese dor de buzele ei.

Bratele lui o tineau lipita de el ,de parca i-ar fi frica sa o mai piarda inca o data.

Scapa repede de rochia ei dand de un corset din dantela alba cu ciorapi prinsi de jartiere.

O aseza pe pat strecurandusi mana la intimitatea ei. Celest simti o moleseala calda strabatandui pantecul.

-Te-am visat. O intredeschise usor cu degetele,iar Celest inchise ochii patrunsa de dulcele fior al dorintei. Am visat sa te ating aici, rosti el pe un ton seducator.

Degetul lui mare o patrunse cu putere facand-o sa-si duca mana la gura pentru a-si inabusi geamatul.

-Mi-am dorit sa te aud, spuse mangaind-o cu buricul dejetului in timp ce aratatorul isi continua neabatut miscarea.

Cand o dezmierda astfel,cu un deget explorandu-i adancurile si cu celalalt masand-o fara oprire toata supararease topea ca prin farmec.

-Ia-ma acum,ii ceru Celest.

Zambi cand o auzi cum il roaga. Vroia sa plece sa o lase asa, dar privindui chipul parca totul se risipi si continua.

-Dimitri, te rog, gemu intinzand bratele spre el.

Se arunca asupra ei, lasand la o parte dulcegariile, raspunzand chemarii ei cu miscari ample si nerabdatoare.

Brusc i se taie rasuflarea. Trecuse atata vreme. Trupul refuza sa i se deschida. Durerea veni ca un ecou si o lovi din plin pe Celest.

-Lasa-ma sa te patrund,iubito. Relaxeaza-te si lasa-ma inauntru.

Trupul ei raspunse imediat vorbelor lui calde arcuindu-se nerabdatoare se lasa patrunsa. Scanci de placere. Nu era in regula. O avea din nou si nu voia sa ii fie sclava. Voia sa o aiba ca sotie.

Isi inalta coapsele si isi contracta muschii pantecului, apoi pe un glas la fel de cald si mangaietor, ii sopti:

-Te doresc ,iubitule

Instinctul il indemna s-o patrunda in forta. Dorea sa termine in ea. S-o inece in samanta lui.

O patrunse mai adanc ca niciodata, in clipa aceea tensiunea ii sageta fiori pe coloana si termina intr-un sfarsit, inundand-o.

Reusi. Feicare geamat trada capiturarea, fiecare miscare dezvaluia o acceptare completa.

Celest predase armele. Deocamdata, cel putin.

Heiii ,asta e capitolul 8 :3 .Astept comentariile voastre .

Ne vedem in capitolul 9

.