Sunt singură.
De azi-dimineaţă, sunt singură.
Dar mi-am făcut un program. Îl am scris pe un şerveţel. Când mi-am băut cafeaua. Iar ospătarul mi-a vărsat cana în poală, încercând să îmi atragă atenţia.
Mai întâi de toate, mă voi plimba exact pe unde m-am plimbat cu tine. Şi mă voi opri în locurile unde ne-am sărutat.
Mă voi opri şi voi admira lumea din jurul meu. Ce va trece pe lângă mine, nepăsătoare.
Şi mă voi gândi ce au gândit cei care treceau pe lângă noi.
Mă voi gândi câte dintre acele femei mă invidiau.
Şi mă voi întreba cum am ajuns eu acum?
Voi râde de cuplurile ce se sărută sub frunzele de arţar. Şi mă voi mulţumi la a mă gândi "ei încă sunt la început de drum".
Mă voi gândi că drumul nostru a fost prea peticit. Mă voi gândi că m-am împiedicat în şireturile tale. Iar tu ai fost prea neatent că să mă mai prinzi.
Că să îmi mai prinzi inima înainte să se facă ţăndări pe asfalt.
Să se spargă în atât de multe bucăţi, încât până şi acum, stau în genunchi şi îmi caut trecutul prin viitor.
Caut viitorul în trecut.
Şi trecutul devine prezent.
Timpul mă caută, mi-a rămas dator.
Trebuia să primesc o viaţă nouă. Dar a pierdut-o pe drum, la fel ca mine, şi acum o caută printre vise.
O caută printre visele mele.
Iar visele mele, îşi caută un scop.
Un scop ce a devenit praf de mult, mult timp.
Cioburi ce au fost adunate de copii, crezând că sunt pietre colorate.
Cioburi pe care nu le voi găsi.
Tot ce pot însă, e să calc pe cele pe care le am. Scrâşnind când îmi intră în carne.
Doar aşa pot să le mai aduc în locul gol care li se cuvine.
O inimă de sticlă.
CITEȘTI
Scrisori pentru tine
RomanceIubitule, toate sunt pentru tine. Sunt bucăţi din mine. Încearcă să le citeşti înainte de a le da foc.
