Scrisori pentru tine

Filă de jurnal- 7

   

Te-am desenat. Cu nuanţe de purpuriu, exact ca florile pe care mi le aduceai.

Şi l-am păstrat. E prins cu scotch de geam. Îl privesc dimineaţa, când îmi beau cafeaua cu lapte.

Sau ceaiul cu mentă şi miere. Pe care tu îl făceai de obicei. Deşi, nu nimereai niciodată cantitatea perfectă de miere...

Acum nu mă pot plânge că al meu ceai nu e exact pe gustul meu. Dar nu mai am pe cine sărută, luându-mi nectarul din ale lui buze...iar mierea, ohh..mierea păleşte.

Ceaiul îşi pierde gustul, devine amar. Cafeaua nu mă mai mulţumeşte, mi se pare prea ...dureroasă. Îmi aduce aminte de trecut. De momentele când tu erai cel care o aducea pe o tavă. Iar eu stăteam şi te priveam, mulţumită că te-am întâlnit.

Dar nu mai e aşa. Te-ai schimbat. M-am schimbat.

Mă iubeşti. Te-am iubit.

Însă mi-am revenit. Nu voi mai călca strâmb pentru că nu se merită, nimeni nu merită să fie iubit aşa cum te-am iubit eu pe tine. Iar tu, erai în capul listei.

Până m-am reîndrăgostit.