Scrisori pentru tine

Filă de jurnal- 1

Iubire, a mea mare iubire...

Doare, mă doare să te văd mereu zâmbind, mă doare să mă prefac că sunt bine, să te văd zâmbind altcuiva, şi să mă prefac că nu mă interesează. Să le zâmbesc tuturor, să spun minciuni de fiecare dată, să îmi înăbuş sentimentele şi să mă gândesc mereu că sentimentele mele se vor stinge, căci şi scânteile unui foc se sting la prima brumă. Să zâmbesc de fiecare dată prietenei mele, când mă întreabă dacă sunt ok, şi să îi spun mereu "desigur, ştii că nu îl iubesc".

Mă doare să te privesc cum o ţii de mâna, cum îi zâmbeşti şi râdeţi împreună de o glumă doar de voi ştiută, doare să mă opresc mereu exact când vreau să întreb "tu unde eşti? " şi să îmi dau seama ce prostie urmează să spun, să îmi muşc buzele ca să nu întreb dacă o iubeşti, sau toată acea dragoste...e doar o minciună?

O să te văd din nou? O să trec din nou pe lângă tine în drum spre serviciu? O să ne privim ciudat din nou, sau o să îmi spui iar un "bună" prefăcut? Căci ştiu că e prefăcut, ştiu că stai cu mine, cu noi, doar când eşti forţat, ştiu că vorbeşti nopţi la rând cu ea, ştiu că fiecare privire visătoare e din cauza ei, ştiu că nu merit, ştiu că..nu am meritat niciodată. Dar sper; sper să revenim la ţinerile de mână, îmbrăţişările spontane, mesajele nesfârşite, săruturile îndrăzneţe... sper să revii la mine, sper că tu cel de acum să fii doar o nălucă, sper că sub ambalajul poleit să te găsesc pe tine, cel pe care l-am iubit, căci te-am iubit.

Şi încă o mai fac.