Căutând destinul

Cap 2

     Mă trezește o alarmă de ceas. Ciudat..e duminică, îmi amintesc eu uitându-mă la telefonul meu. Nu al meu sună. În camera mea sunt singură...ohhh, Toni. E în camera cealaltă.  Îmi amintesc că am fost de acord să stea aici câteva zile. Mă simt în siguranță cu el lângă mine, după toate disparițiile și furtuna de ieri. Urăsc vremea rea. Mă ridic din pat, oricum somnul meu e stricat și îl văd pe vecinul meu prin camera sa. Oare de ce nu închid ușa noaptea?

      Iau pe mine chimonoul meu alb și merg la bucătărie. Am doar o baie și acum e ocupată, el are nevoie de ea mai mult decât mine, dacă merge iar la muncă.  Pun ibricul cu apă la fiert pentru o cafea, două cafele...vreau și eu una. Aud apa la duș și știu că am câteva minute să fac un mic dejun. Deci iau cateva ouă proaspete din frigider și le sparg într-un bol. Le bat bine cu o furculiță și adaug puțină sare și oregano. Va fi bine.. aprind aragazul și pun o tigaie lată. 
      Omleta este gata exact când Toni iese proaspăt spălat din baie și mă bucur să văd că are pe el hainele.
     - Hey, îmi spune el zâmbind. M-aș putea obișnui cu asta..
     - Nu ți-o lua în cap, băiete..îi spun eu și pun farfuria plină în fața lui. Ai dormit bine?
    - Neîntors .. tu?
    - Bine. Acum nu știu ce să fac azi, până mâine când merg și eu la muncă e mult.
    - Pf, ce mi-ar fi plăcut să fiu și eu liber...spune el sorbind o gură de cafea și se strâmbă.
    - Ce e? Întreb eu.
    - Nu are deloc zahăr...
    - Așa o beau eu...îmi cer scuze.
    Mă ridic iar de pe scaun și scot o cutie în care țin zahăr și văd că e aproape plină.  Nu prea consum. O dau lui Toni împreună cu o linguriță si el își pune două, apoi amestecă de zor.
     - Ce ai de gând să faci azi? Întreabă el, gustând iar cafeaua, iar de data asta se pare că e pe placul său. 
      - Să mă plimb poate..nu pot sta închisă doar în casă.  Poate o iau și pe Linda cu mine, dar cred că ea ar prefera să meargă în mall.
    - Da. Așa e ea, adoră cumpărăturile. Dacă vrei îmi iau liber..mergem la un picnic.
    - Toni, ai nevoie de serviciul ăsta..nu îți pot cere să faci asta.
    - Crista, vreau să am măcar o zi liberă, e dreptul meu.
    - Ți-aș fi recunoscătoare, dar cine te poate înlocui atât de rapid?
    - Se descurcă el, spune el de patron. E adult.
    Încep să zâmbesc bine dispusă și îmi beau și eu cafeaua și mă uit pe fereastră. Este senin, nici un nor nu se vede și mă bucur. Toni apelează pe șeful său și se ridică de la masă. Încerc să îi las intimitate convorbirii și strâng masa.

      Sper ca nici acel bărbat să nu mai fie prin preajmă și bine ar fi să nu mai fie cazuri grave de dispariții. Parcă totul devine întunecat când este el aici, cum a fost ieri, sau acum câteva săptămâni.
      - S-a rezolvat...spune fericit Toni punând în buzunar telefonul.
     - Serios? Chiar îți dă liber?
     - Da, chiar azi a venit o fată nouă să se angajeze... deci...e prima ei zi. Hai, îmbrăcă-te să mergem la un picnic. 
      Fug repede în camera mea și aleg o pereche de pantaloni de in și un tricou. Mă pieptăn rapid încă o dată și ies. Toni mă aștepta deja cu o pătură sub braț. 
    - Gata? Întreabă el.
    - Mancare, mai trebuie.
    Merg la frigider și scot o sticlă de apă, un cașcaval și un calup întreg de șuncă.  Iau painea și hotărăsc să fac sandviciuri la sandwich-maker. Le face mai crocante și topește cașcavalul exact pe placul meu. Fac cate 3 pentru fiecare. Apoi impachetez și pentru o salată, pe care o voi face acolo. Trebuie să fie proaspătă ca să fie bună. 
    - Acum e gata, spun eu cand le pun toate într-un coș mic.
    - De ce nu le pui în rucsacul meu? Întreabă el uitându-se la coș. E mai practic.
    - Se vor strivi toate în rucsac, îi zic eu certându-l.
    - Bine, hai până nu se inserează...
    Mă incalț cu teniși mei preferați și iau cheia. Îl las să iasă primul, apoi încui ușa după noi. Mai apăs o dată clanța ca să verific, dacă e închisă.  Este..
     - Hai, Toni..la picnic, spun eu veselă.