Căutând destinul

Cap 3

     După o baie bună și caldă în care m-am relaxat total, pot spune că ziua a început din nou. Tot pe baza imaginației mele am pus totul. Nu s-a întâmplat nimic în acea pădurice, doar o nouă tentativă de ploaie și furtună.
     - Crista, strigă Toni de după ușă. Ești bine, ai stat ceva acolo.. e deja ora 16. Mai vrei să facem ceva azi?
     - Sigur, răspund la rândul meu strigând.
    Mă îmbrac rapid cu haine curate și ies, lăsând ușa deschisă după mine. Nu o închid niciodată.
     - Mergem la cinema, spune el zâmbind cu două bilete de film în mâna ridicată. 
    - Când le-ai luat? Întreb eu uitându-mă la cele două bucăți de hârtie.
    - Când erai în baie...am lipsit doar câteva minute. Hai să mergem, filmul e într-o oră și îți va plăcea..promit.
     - Bine, bine, dar nu sunt îmbrăcată cum trebuie...
    - Nu te vede nimeni acolo..toți se uită la ecranul imens, deci hai.
    - Sper ca ziua asta să meargă bine până la urmă, spun eu uitându-mă pe fereastră, căutând un semn de nori negri, sau altceva.
     Cum nu se vede nimic ieșit din comun, îi zâmbesc prietenului meu și iau cheia. Mă încalț iar, de data asta cu sandale și ieșim. Drumul nu este lung până la destinație, așa că pornim iar la picior. Îl iau de braț pe Toni și mergem râzând și glumind, iar în 20 de minute ajungem la clădirea  mare pe care scria Cinema. Aici o văd și pe Linda cu prietenul ei, extrem de intimi, fără să țină cont de cei din jurul lor. Când insfârșit se desprind, ea ne observă.
     - Hey.. strigă ea, atrăgând atenția de data asta și mai tare. Ați venit....fată, nu te-am văzut de ani... ce ai pățit? Se uită la Toni și apoi iar la mine. Oohhh, înțeleg, face ea. Insfârșit i-a ieșit pasența băiatului nostru? Și fără să mă lase să spun ceva, continuă cu voce tare. E bun de ceva? Întreabă ea făcând cu ochiul.
     - Linda, îi răspund eu, știi că Toni e unul din cei mai buni prieteni...
     - Da, da..spune ea întrerupându-mă. Prieteni.. buuunii.., spune ea și își mușcă buza.
     Oftez adânc puțin enervată și mă uit la ceas. Nu mai e mult până începe acel film. Toni simte încordarea mea și îmi mângâie spatele dorind să mă calmeze. Într-adevăr reușesc să respir mai bine. Mă ia de braț și mă duce în sală. Mergem chiar pe scaunele din mijlocul sălii, unde totul se vedea perfect. În față, te-ar durea gâtul ca să poți vedea tot în sus, iar prea în spate, nu ai vedea nimic de cei din scaunele din fața ta. 

      - Ești bine? Întreabă el de lângă mine.
     - Da, merci...cred, că am uitat să luăm câteva sucuri... mă duc eu.
     - Nu, mă duc eu, revin repede, spune el, dar eu deja mă îndepărtez spre magazinul din hol.
     Începeau tot mai mulți să între în sală, dar reușesc să mă strecor printre ei. La chioșc nu mai erau decât trei oameni, perfect. Îmi număr banii din buzunar pe care îi luasem la grabă și văd că am 43 lei. Ar trebui să ajungă pentru ce vreau să iau.
     - Bună, din nou, spune vocea din spatele meu.
     - Ce vrei? Întreb eu pe bărbatul brunet, foarte familiar.
     - Știi bine că nu te-aș lăsa singură... se întâmplă multe în orășel..
     - Da, pentru că tu le faci... dar cum de nu ai mai venit cu ceața dupa tine? Întreb eu văzând că era totul normal în jur. Nici urmă de nori negri, sau întuneric. 
      - Crista, mă rănești, spune el cu mâna pe inima sa, sau acolo unde ar fi trebuit să fie. Tot ce am făcut pentru tine... și nu ești mulțumită?
    - Nu știu cine ești!
    - Ilann, mă numesc, răspunde el. Și ți-am spus cine sunt, perechea ta, iubito.
     - Ești nebun.
     Văd acum că e rândul meu să cer vînzătoarei și înaintez spre femeia caruntă și bondoacă.
     - Două sucuri mari de fructe, spun eu și două pungi tot mari de popcorn.
     - Să fie trei, spune Ilann din spatele meu și scoate un teanc de bani din buzunarul său. 
     - Nu îmi plătești tu...încep eu.
    - Te pot obliga să accepți orice, spune el. Dar vreau să îți câștig cinstit încrederea.
     - Cred că nu mai vreau nimic, spun eu încet și ies din coadă.
      - Le iau eu, spune el femeii.
     - 45 lei, spune ea, după ce îi dă trei pungi de popcorn și trei sucuri.
      Eu mă duc mai repede spre sală, dar cumva îl simt chiar în spatele meu și reușește să deschidă și ușa în fața mea. Intru și văd pe ecran o reclamă, se pare că am ajuns la timp, acum începe.  Sper să merite să stau. Merg la Toni și mă așez.  În stânga mea, se pune chiar Ilann cu toate cumpărăturile, apoi îi dă lui Toni ale sale, el primindu-le uitându-se puțin mai lung la el.
     - Hey, spune el încet, ești tipul ăla care a venit în magazin ieri... o cunoști pe Crista?
    - Da, spune el. O știu de mult, dar cred că ea nu mă mai cunoaște...eram iubiți și promiși..
    - Promiși? Cum e asta?
     - Părinții noștri ne-au asigurat viitorul împreună... doar că ea nu mai știe.
     - Aș ști asta, încep și eu, dacă ar fi adevărat...mi-e greu să cred asta..
     - Dar, ce relație aveți voi? Întreabă Ilann curios.
     - Doar pr..
     - Iubiți, spun eu repede întrerupând vorbele lui Toni și îl iau de mână.  Sper că a prins ideea.
     El se uită la mine o clipă uimit, dar își revine repede și își drege glasul.
    - Da, da, spune Toni repede. Suntem iubiți, de ceva vreme... nu, Crista? Cred că...de doi ani...
     - Da..așa e.
     Ilan ne privea zâmbind, cred că nu mușcă minciuna noastră, dar sper să înțeleagă acum că nu mă interesează de el. Începe insfârșit filmul și se face liniște.  Nu mai trebuie să mă gândesc la alte căi de scăpare.  Deocamdată. Sorbim din cutiile de suc și mă bucur să simt gustul delicios al fructelor. Chiar sunt stoarse proaspăt de cărunta femeie. Mă uit la Ilann și îl văd și pe el savurând acel gust.
     - Credeam că nu mănânci, îi spun încet. 
     - De ce? Întreabă Ilann curios. Credeai că dacă sunt înger al nopții, nu am nevoie de mâncare?
     - Chiar așa, iar acum sunt și mai sigură că minți de îngheață apele.
     - Sshhh, spune o fată din spatele nostru.
     - Scuze, îi spun eu.
     - Ssshhhh, face altul din dreapta fetei.
     - Scuze, spun iar și mă întorc la fim.
    Este o scenă în care unul din protagoniști, cu părul alb, deși nu are mai mult de 20 de ani, poate zbura. Ciudat film. Nici nu mai știu titlul, dar pare ca un desen animat.
      - Toni, ce film e? Întreb eu.
      - Pe bune? Întreabă el. Ai uitat, că ai vrut de mult să vezi ăsta? E Cei 5 eroi de legendă...
     - E desen animat...spun eu.
     - Da..știu.
     - E pentru copiii...
     - Chiar știi să alegi, râde Ilann în stânga mea privind filmul concentrat. E super..
     - Pe bune? Întreb eu.
     - Da, tipul ăla Bau..e ca mine...cu întunericul..
     - Da, nu te-au găsit la timp pentru a juca în film probabil, de asta l-au făcut animat.
    - Râzi, tu râzi cât vrei iubito, dar nu vei mai râde la urmă. Oricâți iubiți ai avea, tot la mine vei ajunge.
    - Termină odată cu astea. Nu sunt și nu voi fi iubita ta. Tu ești întuneric, urăsc întunericul...
     - Dar tu ești zeiță de lumină, spune el. Ne potrivim perfect. Tu ajuți și vindeci toate în urma ta.
     - Întunericul nu se contopește cu lumina. Sunt total diferite..
     - Vei înțelege dacă vii cu mine acasă.
     - Ssshhh, face cel din față.. propune-i să meargă la tine după film, nu acum.
     - Bine, merci de sfat. Am multe de învățat.
     Termin și popcornul de ronțăit și tot mai e din film. Este frumos, până la urmă. Vechi, dar bun. Mai ales scena în care acel tânăr cu păr alb, devine protector.
     - Deci, începe acum cu voce tare Ilann, când oamenii se ridică de pe scaune. Întunericul nu are nici o șansă nici măcar în filme. 
     - Exact, îi răspund eu uitându-mă la el. E chiar frumos, gândesc eu. Așa brunet cu un păr negru, care se împletea cu întunericul.. chiar e misterios și periculos.
     - Crista, spune Toni, mergem? Îmi întinde mâna spre mine și mă uit o clipa nedumerită la ea.
    - Ohh, îmi revin eu. Da... iubitule... mergem.
    Îl prind se mână și pornim spre ieșire, cu Ilann după noi. Părea chiar vesel.
     - Hei, strigă spre disperarea mea și Linda. Parcă nu erați impreună, spune ea uitându-se la mâinile noastre. De ce ați mințit?
      - ...
     - Crista, te credeam prietena mea, mă mai acuză ea.
     - Nu am vrut să te simți prost...încep eu.
     - Știai că mi-a plăcut de el? Mai spune ea. De asta ai vrut să mă cruți?
    - Linda, spune și Toni... ne pare rău, trebuie să plecăm...
     - Și cine e el? Întreabă ea punând ochii pe Ilann.
     - E... Ilann, răspund eu.
     - Mmm, face ea, uitând de prietenul ei care încerca să o ia de acolo. E drăguț... bună, eu sunt Linda, face ea și îi întinde mâna. 
     El o cuprinde delicat și se apleacă asupra ei să o sărute ca un cavaler.
    - Încântat, spune el uitându-se la ea zâmbind. 
     Ceva în mine se strânge și simt că nu mai am aer. De ce, de ce îmi pasă de asta?
     - Poate ne mai întâlnim, mai zice ea, după ce își retrage mâna cu unghii false lungi.
     - Linda, credeam că ai prieten, spun eu privind băiatul de lângă ea, care parea trist. Sigur se simțea în plus.
     - Da... dar unul în plus, nu strică, zice ea încă cu ochii pe Ilann. Nu știu ce e cu tine Crista, dar pe tipul ăsta, nu l-aș lăsa să scape în locul tău. 
     - Așa-i? Întreabă brunetul zâmbind. Cred că prietena ta nu mă vrea...
     - Uh, păcat pentru ea... te iau eu..
     - Ok, spun eu rapid, eu am plecat. Îl iau pe Toni de mână și dăm să plecăm. Nu vreau să mai aud nimic. Nu știu unde poate duce conversația voastră. 
     - Este geloasă, râde ea în urmă.
    - Crezi?
    - Da... apropo... vii și tu....
     Nu mai aud conversația lor, căci deja suntem departe. Dar mă tot gândesc ce ar putea ei vorbi. Încep să mă simt neliniștită.
     - Deci, începe Toni... ți-a plăcut filmul?
    - Da, a fost bun...
     - Dar? Ce e? Întreabă el uitându-se la mine și mă oprește.  Ești incredibil de tacută.
     - Obosită, atâta tot. A fost o zi... încărcată.
     - Da, știu.  Tipul ăla... pare să te placă...
     - Ilann? Cred că acum e cu Linda, îmi pare doar rău pentru prietenul ei.
     -Mmm.... face el. De ce ai vrut să creadă că suntem împreună?
    - Ca să scap de el. M-a urmărit peste tot.
    - Ai grijă doar. Îmi spune el. Nu îmi inspiră încredere. 
     -Știu...
     Deschide ușa scării blocului și așteaptă să intru. Inspir adânc și mă uit în sus, unde aceeași pasăre neagră zbura deasupra noastră. 
    - Acea pasăre... spun eu. E mereu unde sunt și eu..
    - Poate o confunzi, spune el. Sunt multe ca ea.
    - Doar ea e cu o singură până roșie, remarc eu.
     -Hai, spune iar el când vede și el pasărea  pe cerul care acum devenea negru. Să intrăm până nu vine iar furtună.
     Mă uit iar la cer și văd pasărea privindu-mă fix și simt sângele în mine inghețând.