A Moment Of Happiness

Doi

După ce apa se răcește ies din baie, mă îmbrac cu un tricou simplu alb cu două mărimi mai mare și o pereche de pantaloni scurți. Îmi usuc parțial părul cu prosopul și mă duc la mine în cameră. Îmi pun ochelarii și îmi iau telefonul de la încărcat. Daca nu pot să mă incadrez in tiparele societății, măcar să îi privesc pe alții cum o fac.

După o jumătate de oră mă culc. A doua zi urma să țin un interviu pentru secretară. Sper ca de data asta sa stau și eu mai mult.

A doua zi mă trezesc destul de dimineață neputând să dorm. Mă duc la baie și mă spăl pe față evitând să mă uit în oglindă. Cred că ar fi mai bine să scap de ea.

Mă îmbrac cu o bluză simpla albă, o pereche de pantaloni negri și converse tot negre. Îmi era lene sa calc o cămașă. Îmi iau ghiozdanul și după ce îmi pieptan puțin părul ies din casă pornind pe jos spre firmă.

Acolo văd câteva fete. Mult mai frumoase decât mine. Nici nu puteam fi comparate. Toate purtau cămăși care mai de care mai frumoase, fuste mulate lungi și scurte, parul in niste coafuri complexe, tocuri înalte și machiaj din plin care le făcea să arate ca niște adevărate zeități.

După o oră de așteptare vine și radul meu. Eram obișnuită cu eșecul așa că nici nu eram stresată. Mă așez pe scaun in fața directorului care căuta o secretară. Când îmi ridic privirea observ că este o ea. Era mult mai frumoasă decât toate fetele de până acum.

Purta o bluza albă cu dantelă, vaporoasă, un sacou și pantaloni de un roz pastel, tocuri de aceeași culoare cu toc nici înalt, dar nici mic, parul era lăsat pe spate într-un mod atrăgător, și observ că nu purta machiaj mai complex decât niște ruj pe buze, care era de un roșu aprins, și niște rimel. Avea o atitudine impunătoare. Era superbă.

Zâmbesc ușor fără să îmi dau seama și mă prezint.
După câteva întrebări scurte, dar care aveau rolul să mă încurce, și la care din fericire reușesc să răspund fără prea mult efort, ajungem la ultima întrebare.

— Și de ce ar trebui să te angajez?

Vocea ei îmi dădea fiori. Era la fel de impunătoare ca și atitudinea pe care o emana.

— Să fiu sinceră nu îmi place munca. Așa că de fiecare dată când am o treabă de făcut prefer să mă ocup cât mai repede și bine de ea astfel încât să nu mai dau de ea in viitor. Plus că aș vrea să găsesc un loc de muncă aproximativ stabil.

Spun eu relaxata fără emoții în voce. Văd cum ea zâmbește și se ridică în picioare.

— Atunci Veronica Park, te vom contacta noi in caz că ai luat interviul.

Mă ridic și eu zâmbind ușor.
— Atunci eu voi pleca. Mi-a făcut plăcere să vă cunosc doamnă Waterford.

După ce spun asta ies din încăpere și pornesc la loc spre casă. Îmi plăcea mult de ea. Și de data asta mai mult ca oricând voiam să iau interviul și locul de muncă.

Peste două zile primesc un email. Era de la firma unde am ținut interviul. Era ori de confirmare, ori să îmi spună că nu am reușit să iau interviul. Oricare ar fi, mi-a făcut plăcere să o întâlnesc pe Serena Waterford.