Este nopate. Ora 12. Eu îmbrăcată într-un tricou, pantaloni scurți și un cardigan peste. Simt cum vântul îmi usucă buzele și fața. Sunt pe un pod. Ma uit pentru încă o dată la cerul înstelat înainte de a face pasul care urma să îmi curme odată viața.
Îmi închid ochii și exact când dau să sar în fața aud cum cineva țipă la mine și mă apucă de cardigan căzând, dar nu in apă, ci pe trotuar peste persoana care a țipat la mine. Inca aveam ochii închiși după câteva clipe îi deschid și clipesc des.
Dau să mă ridic și imediat simt cum acea persoană mă ia în braț strâns. Eram destul de confuză, dar imediat ce simt parfumul dulce și puternic îmi dau seama cine era. Serena. Fac ochii mari și dau mă uit la ea.
— Serena? Tu ce cauți aici?
— Dar tu ce cauți aici idioato?
Spune și pot să îi aud in glas răgușeala și îngrijorarea.
— Exact ce părea că voiam să fac...
— Dar de ce Veronica, de ce..?
— Dar tu de ce m-ai concediat?
— Ăsta este motivul?!
— Da Serena, ăsta este motivul.
Spun eu în timp ce mă smucesc din îmbrățișare și mă uit la ea cu ură. Mă mai și întrebă.— Pentru că te-am iubit, și încă o fac.
Spun eu simplu și rapid cu vocea răgușită, fiind pe punctul de a plânge.— Veronica... Dacă știam că vei face așa ceva nu te-aș mai fi concediat. Dar am și eu motive întemeiate.
— Hai să le aud.
— Vero... Și eu te iubesc. De aceea te-am concediat. Nu cred că se cuvine să lucrezi cu cineva pe care îl iubești. Este lipsit de profesionalism. Aș fi vrut să ne întâlnim după ce te-am concediat, dar nu am putut da de tine. M-am îngrijorat enorm de mult pentru tine...
La final simt cum lacrimile au început să cadă fără acordul meu. Mi le șterg rapid cu mâneca cardiganul și zâmbesc ușor.
— Ei bine...macar acum știu, nu-i așa?
— Ai dreptate Veronica.
Spune ea zâmbind și mă sărută pe buze ușor.În momentul acela mi-am dat seama de ce am îndurat 25 de ani de chin. Pentru o clipă de fericire. Ceea ce mi-am dorit enorm de la bun început. Am primit-o.
Merită să aștepți o viață pentru o clipă de fericire și merită să trăiești o clipă de fericire care să dureze o viață.
CITEȘTI
A Moment Of Happiness
Fiksi RemajaO clipă de fericire. Asta este tot ce îmi doresc. Printre toate momentele de tristețe, tragedie și suicid, merit și eu o clipă de fericire. Dar se pare că Universul nu ține cu mine. Nici azi,nici ieri, și sunt sigură că nici mâine. Eu sunt Veronica...