Colț de rai

1.

       Cameron

  Stau pe scaunul din biroul lui Carter și mă holbez la femeia isterică din fața mea. Nu înțeleg ce a deranjat-o atât de tare încât a determinat-o sa vină val-vârtej în mijlocul unei întâlniri importante...nu atât de importante, dar ea clar nu beneficiază de bunul simț sau cei 7 ani de acasă.   

  Ceea ce îmi amintește că în urmă cu câteva luni mă aflam exact în aceeași postură.

  Anglia,cu 5 ani în urmă

  "Astăzi e ziua în care deveniți adulți, ziua în care deveniți responsabili și dați piept cu viața." Cuvinte mari pentru un profesor care abia acum 2 ore a ieșit din arest. În fine ,singurul lucru la care mă pot concentra acum este cursa din seara asta. Se zvonește că o persoana importantă vine pentru a recruta neînfricați pentru cursele din L.A. Plec de la ceremonia de absolvire la care nici mama și nici tata nu au venit. Nu sunt supărat totuși, nu în fiecare zi poți sărbători 20 de ani de căsnicie. Nu voiam să facă mare lucru din asta , dar au vrut să se revanșeze și atunci când am intrat pe aleea din fața casei se afla o mașină sport de un gri metalizat și un bilet atașat de parbrizul acesteia: "Ne pare rau ca nu am putut ajunge la absolvirea ta, dragule, sper că e destul ca să ne ierti . Cu dragoste, mama și tata ." Sa fiu sincer,e o mașină destul de frumoasă, dar pentru mine mereu vor rămâne pe primul loc motocicletele . Bag masina în garaj,iar apoi merg în casă pentru a face un duș și să îmi fac rutina de dinaintea unei curse . Apa fierbinte se izbește de pielea mea și fără să vreau mă las învăluit de gânduri, bune și rele, până când vibratul telefonului meu mă scoate de printre gânduri. Îmi scot o mână din cabina de duș și mă întind după telefon, care era așezat pe coșul de rufe. Înjur de câteva ori când observ picăturile de apă și spumă ce s-au scurs de pe brațul meu și sper din tot sufletul ca apelul ăsta să fii meritat efortul meu, dar speranța mi se duce când ochii îmi cad pe numele de pe ecran:Sam. Mi-aș dori să pot să scap de ea odata, e sufocantă și nu înțelege că nu vreau să am nimic cu ea, iar faptul ca îi ignor apelurile nu o face să înțeleagă, iar telefonul continuă să sune. Băga-mi-aș ceva în ea de treabă, încerc să fac un duș aici, dar cum nu avea să se oprească din sunat, într-un a nouălea cer îi răspund.

  -Cam? Voce pițigăiată a lui Sam mă face să strâmb din nas.

  -Când am verificat ultima oară așa mă chema. Unde arde?

  -Îmi e dor de tine, iar tu de 3 zile te-ai dat la fund, credeam că ai pățit ceva.

  -Sunt bine, după cum poți auzi, acum, dacă nu te superi vreau să fac și eu un duș liniștit.

  -Mă primești și....

  *Apel terminat*

  Oh, Doamne, fata asta e ceva de groază, nu are voie omul să se îmbete și să comită o greșeală, aceea fiind de a se culca cu cea mai enervantă blondă de la docuri, că nu mai scapă omul de obsedată.

  Ies din duș, pierindu-mi sublit cheful de a mă relaxa sub apă, și îmi aleg hainele pentru cursă. După câteva încercări de a nu mă îmbraca în negru, cum obișnuiesc, realizez că am doar haine negre, iar cele albastru închis sau poate gri sunt pe cale de dispariție. Îmi iau geaca de piele pe mine și casca în mână, uitându-mă în oglindă și nevenindu-mi sa cred că am reușit să termin liceul. Râd la amintirea perioadei acesteia din viața mea și părăsesc camera, iar mai apoi casa, urcând-ma pe motorul din fața vilei uriașe pe care ai mei o numesc "acasă".

  Îmi trec mâna ușor prin par, iar apoi îmi poziționez casca pe cap, nu înainte să observ tipa care trece pe lângă mine, uitându-se insistent. Îi fac cu ochiul și plec cu viteză de pe loc.