Colț de rai

3.

      Cameron

    Nu prea îmi place cum a dispărut Rayna în camera sa și cum a lăsat situația. Poate nu vrea să își petreacă timpul cu mine, dar nu poate sta în cameră azi doar pentru că tatăl ei e, câteodată, așa tiran.

    Nici nu știu de ce mă interesează de soarta fetei ăsteia așa de mult, dar priviți-mă 3 ore mai târziu de la ceartă în fața ușii sale fiind gata să bat.

    Fața Raynei e așa confuză când mă observă în pragul ușii sale, frecându-mi mâna de ceafă, încercând să dau o explicație de ce dracu fac asta. Știu, Rayna ești confuză, la fel și eu.

    Zâmbesc după câteva minute în care doar ne-am privit unul pe altul, neștiind ce să ne spunem, dar eu am bătut primul eu vorbesc primul, cred.

    -Știu că poate nu sunt cea mai bună companie și poate nu dorești să ieși cu mine niciunde, mai ales după cearta de acum câteva ore, dar hai să ieșim, mâncăm o înghețată poate, sau...uhm..

    Stânjeneala mea o face pe Rayna să râdă și să lase la iveală cel mai superb zâmbet pe care l-am văzut. Doamne, Dumnezeule, e așa frumoasa.

    -Lasă-mă 10 minute să mă schimb și ne vedem jos.

    Stai, a spus da?

    Îi zâmbesc și mă duc în camera mea, schimbându-mă și eu de haine.

       Rayna

    A fost așa ciudat. Nu credeam că cineva ca și Cameron rămâne fără cuvinte în situații de genul acesta.

    Mă schimb de hainele pe care le-am avut pe mine și îmi iau o pereche de pantaloni scurți negrii, cu un top alb, iar peste îmi trag geaca de blugi care e super largă. În picioare îmi iau o pereche de adidași albi. Mă dau cu rimel și ies din cameră pentru a mă întâlni cu Cameron jos.

    Când termin de coborât mulțimea de scări îl zăresc pe Cameron în fața ușii, stând cu mâinile în buzunar, uitându-se drept în față până ajung lângă el când își mută privirea asupra mea și își ridică o sprânceană uitându-se la ținută pe care am ales-o .

    -Ce? Întreb când văd că râde.

    -Nimic.

    Zâmbește și deschide ușa de la intrare.

    -Mergem?

    Ies prima pe ușa și mă uit la mașinile parcate în garaj. Oare cu care mergem?

    -Mergem pe Jos, Rayna. Mă avertizează Cameron când a observat că merg spre mașini.

    Cum adică pe jos? Nu sunt eu vreo minorosiță care merge doar cu mașina, dar pana în centru e de mers și nu sunt nici adepta mersului pe jos.

    -Glumești, nu? Mă uit puțin speriată la el, sperând să glumească.

    -Nu. E cald afară și vreau să îmi arăți orașul.

    -Oho, pregătește-te de ore bune de mers pe jos,domnule "vreau să văd orașul". Râde și mă ciupește de nas.

    Mă încrunt, uitându-mă când la nasul meu, când la Cameron care râde de reacția mea.

    -Nu mai râde! Mă uit urât la el și dau să îl lovesc ușor în brat, dar fuge și râde în continuare. Fugi de mine durule?

    -Să știi că ești foarte fioroasă. Râde și mai tare când încep să fug după el.