Colț de rai

4.

      Rayna

Cameron îmi deschide ușa mașinii pentru a urca. Îi face semn lui Andrews să îmi lase geamul în jos și se apleacă pentru a mă putea vedea.

-Tatăl tău pleacă în seara asta în Franța și m-a chemat acasă pentru a vorbi cu mine.

-Cum adică pleacă? Simt cum nervii mi se activează când aud că tata pleacă, din nou.

-Are ceva de încheiat acolo și trebuie să o facă personal.

-Mdea. Și s-a gândit să mă trimită cu ultimul ciudat la cumpărături.

-Rayna, dacă îți face ceva sau te atinge, sună-mă. Termină de vorbit și mă prinde de mână, dar eu mi-o trag, îndepărtându-mă de la geam. Am crezut că ziua va continua la fel și că va veni cu mine ca să îmi aleg o nenorocită de rochie, dar nu, mă lasă ca și tata pentru afaceri, mereu afaceri. Mă simt abandonată, iar sentimentul acesta se intensifică când îmi amintesc că o să mă văd cu Brody la magazin. Mă lasă pradă hienei;exact asta fac.

-Rayna, te rog, nu te supăra. Vocea lui Cameron mă face să îl privesc câteva secunde, observând tristețea și dezamăgirea din ei.

-Șeful te așteaptă, domnule Styles. Vocea lui Andrews întrerupe liniștea.

-Rayna! Ridică tonul vocii, dar de data asta nu îl mai privesc.

-La revedere, domnule Styles. Îl ironizez.

Cameron se uită încă odată la mine, iar aceea privire pe care mi-o aruncă e plină de resentimente, dar începe să se îndepărteze de mașină, acceptând situația.

Joaca aceasta trebuie să se oprească acum, încep prea mult să mă las afectată de acțiunile lui.

Drumul până la magazin pare unul infernal, iar cumpăratul rochiei e și mai infernal mai ales când îl observ pe Brody în fața magazinului. Chiar speram să nu vină, să zică că e ocupat, dar nu, nu am eu norocul acesta. De zici că îmi e scris undeva ca azi să fiu nervoasă, iar ziua mea să fie distrusă până la sfârșit.

-Rayna, iubire! Vocea lui mă întâmpină când cobor din mașină.

-Bună! E tot ce pot să îi zic.

-Cum mai ești? Mă întreabă de zici că i-ar păsa.

-Nu te preface că îți pasă.

-Făceam și eu conversație, ok? Râde Brody în urma răspunsului meu răutăcios.

-Da, nu mai încerca. Îi fac cu ochiul și intru în magazin.

-De ce ești așa rea cu mine? Eu chiar speram să ne împrietenim la această petrecere.

-Cred că glumești? Sunt singură că am fost suficient de clară după întâmplarea de la majorat. Noi doi, arăt cu degetul spre noi, nu o să fim niciodată prieteni.

Aud cum râde în spatele meu și l-aș pocni dacă nu am fi într-un magazin.

Brody e genul de tip frumos, chiar foarte frumos, corpolent, orice fată și l-ar dori. Doar că dacă nu iasă cum vrea el, devine cel mai mare nesimțit și înfumurat. Mă cunoaște de la 16 ani, în tot acest timp, când a avut ocazia a încercat să se dea la mine, să mă sărute, ba chiar m-a și drogat la majoratul meu din cauză că l-am refuzat când mi-a propus "o noapte speciala" și a încercat să o facă în stilul lui. Tata nu știe treaba asta, deoarece acum nu ar mai avea capul pe umeri, am încercat să păstrez distanța, iar acum sunt cu el la cumpărături.

Mă opresc în fața unei rochii albe spre crem, care are un decolteu adânc și spatele gol. Rochia este simplă, doar partea de sus are anumite detalii.