Ai rămas singur, cu o chitară
Iar eu singură cu amintirea voastră.
Îmi aduc aminte când v-am văzut prima oară.
Evident, erați împreună, tu cântai,
Pe ea o țineai în mână, o atingeai ușor.
Și ciudat, dar de ceva necunoscut îmi e dor.
Și recunosc, sunt geloasă pe ea când o atingi
Când corzile cu degetele i le prelingi.
Cumva, ea ne-a fost alături mereu, în orice moment
Pentru că tu ești dependent de ea, iar eu de voi:
Să vă privesc, să vă aud, să vă simt.
Nu mai vreau ca al vostru cântec să-mi fie absent.
Recunosc, sunt dependentă de noi trei
Emoția voastră în fiecare seară o resimt.
Te uitai la mine și-mi cântai piesa mea favorită
Eu zambeam, iar tu m-ai imitat
Și afară era o seară de iarnă, ningea
Cea mai frumoasa amintire împreună construită.
Iar, acum, când scriu lacrimile chipul mi-au pătat
Ștergându-l cu aceeași batistă obosită.
Mai știi când am scăpat-o în gară?
Am ridicat-o rapid să verificăm dacă e în regulă.
Muzica-i însăși viața, n-are cum să piară,
Însă cu mine de ce n-ai făcut același lucru?
De ce nu m-ai ridicat, de ce nu mi-ai aplicat o formulă?
Sunt încă pe podeaua rece sub preșul aspru
Așteptând să mă salvezi și pe mine.
