Leon Santana și Sofia Rossi sunt două suflete chinuite, care, încă de la prima privire, făuresc un legământ profund între inimile lor.
Pentru fiecare dintre ei nu este ușor să externeze cu cuvinte ceea ce inima strigă, dar privirile lor pove...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
,,Sunt femei care, atunci când crezi că viața nu mai are niciun sens, dau sens vieții tale."
Leon era așezat la una dintre mesele de pe terasa barului, într-un colțișor mai retras, unde domnea puțină răcoare, încercând să se ferească de arșița soarelui. Urmărea subtil cum tânăra blondină pășea grăbită pe lângă mese, îndreptându-se spre el cu paharul de vin cerut.
Când aceasta se apropiase pentru a-i înmâna comanda, el îi zâmbise ștrengar. O fulgerase cu o privire caldă fix în intensitatea celui mai pur verde al ochii săi, însă îi rezultase imposibil să citească ceva în ei. Păreau abătuți, de parcă ar fi fost transparenți și opaci în același timp.
Când ea își ridicase capul, îi observase pistruii mărunți de pe nas, care-i dădeau o aură serafică, vizibili doar în bătaia soarelui. În obrajii lui se zărea o roșeață, entuziasmul său bărbătesc luptându-se cu seriozitatea autoimpusă.
— Mulțumesc, spuse în timp ce prinse între degetele puternice paharul.
Femeia îi lansase un zâmbet moale fără să-l privească. Îi dăduse ocol și se îndepărtă încet spre tejghea, simțindu-i ochii sclipitori cum o examinau minuțios.
Bărbatul trăgea abătut dintr-o țigară și sorbea cu înghițituri mici din lichidul care îi răcorea trupul. Era total absorbit de dilema în care plonjase cu doar câteva minute în urmă. Se afla dintr-o dată între două tabere extreme, între reacțiile pe care corpul lui le genera de când își oglindise privirea în smaraldele verzi ai tinerei și concepte obscure pe care le nutrea către răzbunarea absurdă.
Își împietrise inima către iubire, o sigilase și nu mai dăduse voie niciunei femei să pătrundă printre lăcașurile sale. Suferise mult, plânsese chiar, după ce singura femeie căreia îi dăruise dragostea lui curată, îi sfâșiase sufletul în mii de bucăți și-l lăsase să se pârjolească în iadul disperării și al suferinței.
Îi zdrobise inima în sute de cioburi sângerânde și îi trebuise mult timp până reușise să scape din agonia în care-l aruncase. Își jurase că nu va mai da niciunei femei șansa să pășească în sufletul său și se înconjurase cu o aură a aroganței și a indiferenței către sexul opus.
Nu se mai legase sentimental de nicio femeie de mai bine de trei ani, de când ruptura relației cu Allison îl dărâmase.
Nu ducea lipsă de companii feminine când își propunea să le agațe, dar erau doar distracții și nimic mai mult. Plăcere trupească și atât.
