Leon Santana și Sofia Rossi sunt două suflete chinuite, care, încă de la prima privire, făuresc un legământ profund între inimile lor.
Pentru fiecare dintre ei nu este ușor să externeze cu cuvinte ceea ce inima strigă, dar privirile lor pove...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
,,Așa cum fiecare apus se transformă într-un răsărit, un sfârșit nu este altceva decât un nou început."
Murcia, Spania, 2001
Era o după amiază de sâmbătă liniștită și călduroasă. O zi de primăvară deosebit de obișnuită în sud-estul Spaniei, într-un cartier periferic din orașul Murcia, reședință a regiunii autonome cu același nume.
O briză ușoară adia și răcorea aerul înăbușitor, iar iarba înaltă, de pe întinderile situate de-o parte și de alta a șoselelor, se unduia precum valurile mării.
Freamătul ramurilor stejarilor îmbrăcate în cel mai limpede verde, situați la marginea carosabilului încins, se pierdea în cântecul mierlos al păsărilor zburdalnice, care le dezmierdau auzul locuitorilor orașului.
Aceștia se bucurau pe deplin de frumusețea care înconjura suburbia și savurau cu plămânii plini prospețimea aerului, lăsându-și pielea mângâiată de atingerile fierbinți ale soarelui.
Peisajul sublim ce se întindea leneș și cuprindea orașul ca într-o îmbrățișare a fost dintotdeauna un punct de atracție pentru cei cu iubire pentru natură.
Murcia era un oraș care conserva și astăzi aria veche construită de arabi și câteva catedrale cu stil baroc, iar împrejurimile minunate erau considerate atuuri pentru turism.
Străduțele romantice și clădirile colorate, cu balcoane încărcate de însuflețirea florilor, porțile imense protejând locuințele și tavane înalte, unele chiar boltite, cu încrustații cenușii ca perla îmbinate cu un roz trandafiriu, atrăgeau vizitatorii, lăsându-i cu gura largă de uimire.
Totul în jur era împodobit cu inocența verdelui înconjurător, împreunat cu curcubeul florilor primăvăratice într-un tabloul minunat. Soarele scânteia orașul cu sulițele cristaline, iar cadrul părea unul de basm.
Aerul devenise apăsător și înecăcios, obligând localnicii să se retragă la umbra deasă a bătrânilor arbori de la marginea sururbiei, întinși pe moliciunea firelor plăpânde de iarbă.
Cartierul nu era nicidecum un loc pacific, întrucât printre locuitorii blânzi și calzi se ascundeau și destui criminali și traficanți.
Însă, ceea ce tocmai se petrecuse în această după amiază de sâmbătă, în casa unei cunoscute și respectabile familii, era mai mult decât își puteau imagina vreodată. Întâmplarea terifiantă avea să zguduie din țâțâni mica comunitate și să-i cutremure până în măduva oaselor pe cetățenii acesteia.
