Păzește-ți Spatele! [F.F Frații Munteanu]

Să zâmbești!

-Nu mă poți obliga să merg! E prietena ta nu a mea!
-Casiana, de câte ori să îți spun să îmbraci rochia aia și să îți miști fundul jos?!
-Ce să fac acolo? O să mă plictisesc groaznic!
-Nu e adevărat, Alina are doi fii de vârsta ta, sigur o să vă înțelegeți, mai ales că de mâine veți fii și colegi de clasă.
-Asta îmi mai lipsea, să am doi ciudați pe cap. Zic dându-mi ochii peste cap, nu era de-ajuns că o am pe ea..

•••

-Nu sta îmbufnată și zâmbește!
-Nu o să fac astea fiindcă sunt dusă acolo împotriva voinței mele! Îmi încrucișeze mâinile privind îmbufnată în față. Acum ar fii trebuit să aflu ce se întâmplă cu Felix, dar tu mi-ai luat telefonul. O ucideam din priviri iar ea știa asta, mereu mă șantajează să fac ce vrea.

-Și nu o să îl primești dacă nu o să ai un comportament exemplar! Mi-am dat ochii peste cap oftând zgomotos.

Am coborât din mașină trântind portiera și primind o privire urâtă din partea mamei. Am zâmbit arogant și am mers înainte fluturându-mi părul ca o divă, stiu că asta o scoate din sărite.
-Să zâmbești dacă îți mai vrei telefonul.
-O să mor. Ia-mă Doamne! Ia-mă acum de lângă ea. Îmi plasează o palmă după cap și merge înainte, iar eu încep să mă strâmb și să îi imit mersul.

După ce am ciocănit în ușă ,ca o adevărată doamnă, desigur, fiindcă o am pe satana în stânga mea, ne-a deschis o doamnă drăguță cu părul prins într-un coc perfect și o rochie roșie care o avantaja, am intrat înăuntru salutând politicos, soțul ei și unul dintre băieți erau prezenți , pot spune că am dat peste o bunăciune,cum te cheamă frumosule?

Mă uitam după celălalt băiat însă se pare că nu are de gând să își facă apariția.
-Tu trebuie să fii Casiana. Spune doamna drăguță din fața mea dându-mi o îmbrățișare, la care nu cred că aș răspunde dacă nu ar fi mâna dreaptă a diavolului în spatele meu .
-Eu sunt Alina, începe să se prezinte cu zâmbetul pe buze, mama ta a vorbit mult despre tine. Când am auzit asta mi-a picat cerul în cap... zâmbetul meu devenise unul forțat și îmi era frică de ce îi spuse mama ăsteia.
-Ești o elevă exemplară și o șefă a consiliului elevilor responsabilă.

Zâmbea neîncetat privindu-mă în ochii, am început să zâmbesc fiind ușurată că mama nu a vorbit prost de mine. Nu îmi venea să cred că mama a spus că sunt un astfel de copil.

-Semăn mult cu mama la comportament. Zâmbeam privind-o pe mama cum își dă ochii peste cap.

Aveam un singur scop, acela fiind recuperarea telefonului. Cineva trebuie să afle ce se întâmplă cu Felix!
-Îmi pare rău pentru întârziere. Caut cu privirea sursa de unde venea vocea și dau de al doilea băiat care cobora scările grăbit.

Opa, ce avem noi aici? Felix mai poate aștepta, cine ești tu frumușelule?
Zâmbeam uitându-mă la cei doi frați care seamănă mult între ei, e și logic dacă sunt gemeni..poate mama avea dreptate și nu va fi așa rău.
-Nu e nimic. Spune mama îmbrățișându-l ,pot să fac și eu asta?
-Casiana, el este Vlad, fiul meu punctual, iar el este Cristian, fiul meu care întârzie mereu. Spune uitându-se urât la el, acesta făcând o față nevinovată. Vlad, Cristi, ea este Casiana, fiica Marisei.
-Încântat. Spun deodată băieții.... Va fii o seară interesantă.
-Deasemenea! Zâmbesc celor doi.

-Ți-am spus să îți iei costumul. Spune Alina șoptit dându-i o palmă după cap lui Cristi. Am chicotit iar asta mia adus și mie o palmă după cap din partea mamei. Bine că nu a văzut nimeni asta!

Ne-am așezat toți la masă, mă simțeam incomod fiindcă minunata mea mama și prietena ei m-au pus între cei doi frați.

Seara a decurs mai bine decât mă așteptam, soțul Alenei, Lucian, e amuzant iar copii lor nu sunt niste ratați cum ziceam.

-Îmi pare bine că v-ați făcut timp și ați venit la cină, vă mai așteptăm! Spune doamna Munteanu conducân-du-ne spre ieșire. Îmi pare bine că am avut ocazia să te cunosc.
Am zâmbit când am auzit asta, nu mi se zice prea des.

-Și mie doamna Munteanu.
Și-a întors capul parcă căutând pe cineva cu privirea.
-Cum ți s-au părut băieții? Când am auzit întrebarea îmi venea să intru în pământ. De ce să mă întrebe tocmai asta?

-Sunt de treabă. Am spus fiind roșie la față, asta e o situație jenantă!
-Oh, nu te emoționa dragă, rămâne între noi ce vorbim.
Am zâmbit fals și am dat din cap.
-Îți place de vreunul ? Întreabă mama făcându-i cu ochiul prietenei sale... greșit, nu e jenantă..e penibilă! Astea două sunt bune să se ia de mână și să se arunce în mare!

-Mamă...
Nu apuc să termin propoziția că apar și băieți lângă mama lor.
-Ne vedem mâine Casi. Spune Vlad făcându-mi cu ochiul..sau e Cristi?
-Daa. Încerc să zâmbesc și să nu arăt ca o ratată. Mamă e deja târziu, iar mâine am școală, spun uitându-mă la băiatul care mi-a amintit asta, haide să mergem acasă.

După ce ne-am luat la revedere am mers acasă, mi-am recuperat telefonul și m-am pus să dorm.

Mâine va fii o zi lungă..