Păzește-ți Spatele! [F.F Frații Munteanu]

-Cine a zis asta?

...uitându-se ba la mâinile noastre ba la mine.

-Clasa noastră e în direcția opusă. Am spus și i-am dat drumul mâini. El doar a zâmbit și ma urmat.
-Cât de jenant... Mi-am lăsat capul în jos vorbind în șoaptă.

Credeam că o să fie drăguț să stăm în aceiași bancă, dar nu, trebuia să intervină Satana când aveam și eu zile mai bune!

-Bună, tu trebuie să fii Cristian. Vocea pițigăiată a acestei mucoase mă scoate din minți. Eu sunt Andreea. Își flutură părul privindu-mi "seducător" colegul de bancă.
El doar zâmbea, oarecum speriat ,și dădea din cap, în scurt timp au apărut și mai multe puștoaice care se dădeau la el, îmi venea să mă dau cu capul de bancă, nu puteau face asta altundeva? Tocmai la banca mea i-a trimis soarta?

Întrebări peste întrebări și răspunsuri seci venite din partea lui.
-Cu cine mergi la bal? Întreabă una din "fanele" lui, m-am uitat la el și îi transmiteam din priviri să își țină gura. Nu avea de gând să mă trezesc în pauză că sunt asaltată de o gloată furioasă de fane.
-Cu Casi. Ma luat de după umeri zâmbind larg, făcându-le pe obsedate să se uite urât la mine după care să plece.

Îmi era frică de ce avea să se întâmple cu mine după asta, însă nu am zis nimic, deși îmi venea să îi dau una idiotului din dreapta mea, m-am abținut și am privit fericită cum pleacă fanele copilului de lângă mine.
-Dacă asta le-a făcut să plece. Spune gânditor. Înseamnă că, dacă le spun că o să ne căsătorim, or să mă lase în pace definitiv? Zâmbea privindu-mi expresia șocată. L-am calcat pe picior și mi-am mutat privirea, cum poate spune asta?

La fiecare pauză banca mea era asaltată de fanele lui Cristi și sinceră să fiu îmi eram milă de el, primea cele mai handicapate întrebări, până și la baie mergeau după el.
Măcar nu era singurul, Vlad era în aceiași situație până să le spună că are iubită.

Însă pauza mare a fost una liniștită, cel puțin asta credeam până să apară diavolul în persoană, până să revină Elodia printre noi, până să ajungă mărul discordiei în fața mea, adică Andreea.

-Ia spune păpușă, ce treabă ai tu cu Cristian și Vlad? Fața serioasă pe care o afișa mă face să râd în hohote, o astfel de creatură numită Barbie să vorbească cu mine? Ar trebui să mă simt onorată sau ceva?

-Nu știu, ce treabă am cu ei?. Desenam în continuare, încercând să nu îi dau prea multă importantă.
-Ce ar fii ca tu să nu apari la bal iar eu să pot dansa cu Cristi.
Am început să râd și mi-am ridicat privirea având un zâmbet arogant.
-Să ghicesc, m-am dat puțin mai în spate cu scaunul, nu mai ai cu cine să ți-o tragi și vrei să încerci cu ei? Am râs scurt și ironic. Poți să faci ce vrei, doar pleacă din fața mea că mă scârbești.

A plecat fericită nebăgând în seamă că tocmai i-am zis curvă indirect. Sau poate are un creier atât de redus și nu și-a dat seama..

Nu au trecut nici două minute și apare din nou Elodia, însă, de data asta Cristi e cu ea.
Se pare că ia mers cu unul.

-Casiana. Vine lângă mine fiind foarte serios. De unde până unde nu mai mergi cu mine la bal? Întreabă având o tentă de furie în voce.
-Cine a zis asta? Mă uitam la el oarecum amuzată.
-Ai uitat ce am vorbit...
-Am zis că poți face ce vrei. Fața mea de îngeraș o face să își iasă din minți, iar asta mă satisface. E alegerea lui cu cine vrea să meargă la balul ăla stupid.
-Nu, nu o să merg cu tine. Spune Cristi tare și răspicat. Deja am o parteneră. Mă ia de după umeri și îmi plasează în pupic pe obraz ceea ce mă șochează, sper din tot sufletul că nu am roșit.

Andreea pleacă uitându-se urât la mine, nici nu mă așteptam să o facă altfel. Invidia i se citea pe față. O să se răzbune? Cel mai probabil. Ar trebui să îmi fie frică? Poate..

•••

Eram la Mall cu mama căutând o rochie pentru balul care urma să se țină în această seară, pentru că așa cum a spus și ea "Asta e ceva unic în viața unei fete, mai ales ca tu o să fii partenera lui Cristian" . Cristian în sus Cristian in jos, m-am săturat de el! Dacă îl place așa mult de ce nu îl i-a de soț? De ce să îndur eu toate astea?

-Clar nu port așa ceva! Am dat să plec dar vorbele ei m-au oprit instantaneu.
-Nu mai primești bani dacă ieși din magazin. Vocea ei e foarte serioasă ceea ce însemnă că ea chiar nu glumește. Am oftat dându-mi o palmă peste față în timp ce mă întorceam către ea.
-Tot nu port rochia aia! Mi-am încrucișat mâinile privind-o serioasă pe femeia din dreapta mamei care ținea rochia.
Era o rochie neagră, strâmtă care venea un pic mai sus de genunchi.