*a doua zi*
Era ora 09:55. Eu inca dormeam. Taehyung privi spre mine si imi sopti:
-Peste 30 de minute nu vei mai avea dejun! Cantina se închide la 10:25!
-Ăăă pai eu nu mănânc!îi răspund eu încă dormind.
-A ok. Eu deja am mâncat!zice și imi zâmbește. Am păstrat ceva și pentru tine!
-Ugh, bine, bine, ce ai pastrat?îl intreb ridicandu-ma.
-Scuze daca e prea puțin, dar era să mă prindă ca iau mâncare... Ti-am luat un... Măr....?
-Ooh, super! Asta si mananc la dejun, mereu și nu râde, ca e adevărat!îi ripostez eu făcând un botic de copil mic.
-Bine, bine, te cred!rase Taehyung. Acum ține!
Am mâncat marul, M-am schimbat si ma gandeam cum s-a întru în casa sa imi iau lucrurile. În geanta mea care o aveam la mine era doar telefonul, cheile și actele.
Am intrat în casa pe furis când mama era la muncă. Taehyung ma astepta în fața casei direct sub geamul meu.
După ce mi-am luat tot , plecând la hotel linistita. I-am lăsat un bilețel mamei ca plec în Coreea. Nu cred ca o să vrea să mă mai vada vreodată. Am început a plânge în mașină. Viața mea era o harababură, un dezastru, o poveste fără sfârșit...
