Capitolul 56

897 75 4
                                    

Se știe: Olivia detestă oamenii, mai ales cei necunoscuți. Toți trebuie să stea cât mai departe de ea, și îi evită cât mai mult cu putință. Până azi nu exista decât o excepție, și anume Delilah, ba chiar două dacă îl punem și pe Louis, cu care Oly s-a obișnuit.

Dar în clipa în care a intrat în biroul unde își petrece toate zilele și a dat peste un tip îmbrăcat office din cap până în picioare, cu haine perfect negre, ochi verzi ucigători și părul aproape alb, tânăra a știut că va exista și o a treia excepție.

Bărbatul, care nu putea fi mai în vârstă decât ea, prin urmare nu avea decât vreo douăzeci de ani, nu a schițat nici un zâmbet. I-a aruncat o privire glacială și și-a continuat discuția cu Louis. Olivia a rămas prostită în mijlocul biroului, neputând să își ia ochii de pe noul venit. Era jumătate admirație și jumătate șoc. El, nu îi știa încă numele, avea față de criminal, de diavol pe pământ, de orice negativ. Trăsăturile ascuțite ale feței, corpul solid, părul nefiresc de blond și mai ales privire demonice pe care le trimitea oricui emanau o răutate nemărginită. Orice fată normală de vârsta Oliviei s-ar fi speriat. Dar ea doar a continuat să îl admire – îi plăcea. Tocmai pentru că transmitea tot atâta răutate cât un diavol. Și Olivia era, în felul ei, tot un diavol.

𝐙𝐄𝐂𝐄 𝐂𝐑𝐈𝐌𝐄 • 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum