Capitolul 67

808 63 0
                                    


Zinda venea din Washington. Capitala SUA însemna atât de multe pentru Olivia...Era locul ei de origine, unde lăsase în urmă numai nefericire.

Polițista și detectivul se angajară într-o discuție lungă despre crimele orașului. Oly pregăti cafea, șterse biroul de firele de praf, ordonă dosarele... În timp ce era cu urechile ciulite.

Tocmai ieșise din cameră cu un vraf de maculatură în brațe, când vorbele celor o făcură să se oprească.


— ...un caz dat naibii, se auzi vocea sigură pe ea a Zindei. Villan‐ii erau oameni destul de calmi și liniștiți. Dar tot s-a găsit cineva căruia să îi placă să le verse sângele.

— Cum se descurcă tatăl? Am auzit unele zvonuri ciudate. E posibil ca menajera lui să fi fost ceva mai mult de atât, comentă Louis pe o voce mai joasă. Dintre toți, el mi se pare cel mai afectat.

— Și fata lui? A fost atât de disperată încât a plecat–

— Shhhh, șopti iubitul ei și Olivia, nervoasă, puse maculatura pe podea și se apropie de ușă ca să audă mai bine. Ea e aici, spuse la fel de încet el.

— Care ea? murmură confuză Zinda.

Olivia Villan. E secretara mea, explică Louis. Celei în cauză, care își lipise spatele de perete, i se tăie respirația.

— Păcat, continuă Zinda cu o tonalitate normală, semn că nu avea nimic de ascuns. Știi, tatăl ei a adoptat un băiat...  să îi țină locul, bănuiesc.




De unde era ascunsă, Olivia avu impresia că vorbele o lovesc precum un ciocan. Să îi țină locul. Să fie înlocuită. A mai trecut prin asta. Mereu se întâmplă așa...





𝐙𝐄𝐂𝐄 𝐂𝐑𝐈𝐌𝐄 • 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum