𝐙𝐄𝐂𝐄 𝐂𝐑𝐈𝐌𝐄 • 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭

Capitolul 60. A patra crimă

Primul lucru pe care îl făcu fu să îl mute pe Patrick, căzut într-un leșin adânc, în cealaltă cameră ce părea a fi dormitorul. Luă sfoara și îi înconjură gâtul cu ea, strângând cu putere până când buricele degetelor i se albiră. Apucă de celălalt capăt și îl trecu pe unul din brațele lustrei, folosindu-se de aceasta ca de o pârghie pentru a ridica corpul.

Și nu putu să nu se mire de rezistența ei. Brațul nu cedă, deși Olivia se aștepta la asta. O privire mai atentă dezvăluia că materialul era fier forjat, așa că totul se explica. Tânăra trase de frânghie până când Patrick ajunse să se balanseze la vreo patruzeci de centimetri deasupra podelei, iar apoi legă sfoara, suficient de lungă, de piciorul patului.

Era o pârghie perfectă, ca aceea învățată la orele de fizică, iar la capătul ei atârna spânzurat un om. Olivia își admiră opera. Se duse în bucătărie și aduse un scaun pe care îl răsturnă la picioarele tânărului, care nu mai avea foarte multe minute de trăit. Se întrebă dacă scena era destul de credibilă pentru o sinucidere. Poate?

Își asuma un risc destul de mare, ca de obicei. Însă Oliviei îi plăcea să creadă că se merită.

Trecu pe lângă Delilah fără să se mai uite la ea. Știa că era probabil căzută într-un fel de comă alcoolică, așa cum știa că asta va fi ultima dată când prietena ei va pune gura pe alcool.