𝐙𝐄𝐂𝐄 𝐂𝐑𝐈𝐌𝐄 • 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭

98.

O scrisoare care nu a ajuns niciodată în mâinile Oliviei.

Draga mea Oly,

Îți scriu, deși mă îndoiesc de faptul că vei primi vreodată această scrisoare. Am auzit că de două luni nimeni nu mai locuiește în apartamentul tău, dar totuși îți voi scrie pe vechea ta adresă, din simplul motiv că nu cunosc alta.

Ar fi trebuit să te înștiințez mult mai devreme de locul în care mă aflam, dar nu am avut curaj. Mi-a fost teamă că vei veni după mine și te vei răzbuna din cauză că te-am părăsit. Dacă vei citi vreodată aceste rânduri, te implor să nu o faci. Am plecat pentru că te bănuiam de niște lucruri îngrozitoare...iar acum știu că, din nefericire, bănuielile erau întemeiate. Ai ucis. Și nu un singur om, sau doi, ci mai mulți. Nu știu de ce, dar cred că tot tu ai ucis-o și pe mătușa mea. Iar apoi ai fugit, luându-mă și pe mine cu tine...

Nu despre asta vreau să îți scriu, de fapt. Scrisoarea asta, deși e greu de crezut, e una de mulțumire...Și de lămurire. Orice ai fi făcut, te-ai purtat cu mine ca o adevărată mamă și prietenă și pentru asta îți voi fi veșnic recunoscătoare. Cât despre partea cu lămurirea...nu mă mai aflu în America. Unde sunt, nu are importanță, și până la urmă noi două suntem chit, pentru că nici eu nu știu unde ești. Sunt cu Stepan, fostul tău coleg de serviciu. Avem în plan să ne căsătorim. Nu te-ai aștepta la asta, sunt sigură, mai ales că încă sunt destul de tânără...dar pur și simplu cred că el e alesul. În fine, nu te mai plictisesc cu subiectul ăsta, fiindcă știu că îți este greu să crezi în dragoste.

M-am angajat ca avocat și, la fel ca în State, am destul de mulți clienți, mai ales că știu limba aproape la perfecție. Apăr, pe cât reușesc, doar oamenii pe care îi cred nevinovați; măcar atât lucru să fac pentru această lume.

Am mai spus și la început: slabe șanse să citești asta vreodată. Dar m-am gândit că poate te-ar interesa ce am făcut cu viața mea. Sunt...bine. Nu pot spune că sunt fericită, ar fi prea mult. Mă simt la fel ca restul oamenilor, sunt o femeie oarecare, ca toate celelalte pe care le întâlnești pe stradă. Tu cum te simți? Ești mai specială, poate ne privești pe noi cu superioritate, sau poate te învinuiești pentru ce ai făcut, nu știu... Mi-ar plăcea să îmi scrii înapoi. Apropo, sper că îți dai seama că adresa mea reală e cu totul alta. Doar o măsură de precauție...deși îmi place să cred că nu mă vei ucide.

Olivia, nu pot spune că te iert pentru ce ai făcut. A fost îngrozitor. Dar nici nu te urăsc. Poate ne vom mai vedea vreodată în această viață, să stăm de vorbă doar noi, ca două vechi prietene, cine știe? Încerc să îmi amintesc de tine ca de tânăra care a muncit să mă țină în facultate, care mi-a dat posibilitatea unei noi existențe și care a fost mereu lângă mine. Sper că ești bine acolo unde ești...

Delilah