Better than now //Michael Clifford//

Capitolul 26

-Te-ai trezit? aud eu vocea lui Mali care tocmai intra in salon.

-Mhm...zic eu ridicandu-ma in fund.

-Cum te mai simti? ma intreaba acesta dandu-mi o pastila si un pahar cu apa.

-Mult mai bine, mersi. zic eu incercand sa zambesc. Aceasta imi zambi inapoi.

Cand m-am trezit ca prin minune aici, nu stiam pe nimeni. Noroc cu Mali, sora lui Calum, care m-a recunoscut imediat. A avut grija de mine pentru ca stia cat de bine ma inteleg cu fratele ei si cu baietii. Am rugat-o sa nu ii sune sau sa le zica ca sunt aici. Sper ca m-a ascultat.Tot ce vroiam acum era sa fiu singura..Sa-mi fac ordince in ganduri. Cred ca de asta am fugit. Dupa ce baietii au plecat, peretii incepura sa se stranga in jurul meu. Ramasesem fara aer. Mii de ganduri mi s-au adunat in cap si singurul lucru de care mai eram constienta era ca trebuie sa ies de acolo. Uitasem complet de Michael si de ceilalti. Abea dupa ce am realizat ca in loc de mica "mea plimbare pe afara" ajunsesem aproape de cabana parintilor lui Luke, m-am decis sa dorm acolo in seara aia. Nu imi pasa de ce va zice Michael. Insa seara problemele si gandurile negre au revenit. M-am gandit la mama mea si la faptul ca m-a putut parasi atat de usor.M-am gandit la copilul meu, la tata si chiar si la Janson. Si cat de mult mi-as fi dorit vechea mea viata.... nu as face nimic sa o am inapoi.

Ma invarteam intr-o bucla contiinua si apoi singurul lucru la care m-am putut gandi a fost Michael. Cum l-am cunoscut, cum mi-am petrecut timpul cu el inainte de marele lor turneu...Mi-a venit in minte seara petrecerii lui Calum. Nu o voi uita niciodata. A fost prima data cand Michael imi spusese ca ma iubeste. Apoi momentele cu el inainte ca "dezastrul" sa se intample. Si cat de mult am suferit fara el doua luni.

Si dupaia am realizat cat de proasta am putut fi. Am plans doua luni dupa el si l-am invinovatit pentru ca ma parasise si pentru ca nu a fost langa mine in cele mai grele momente...Iar acum cand am nevoie de el, am fugit. L-am indepartat cand el vroia sa ma ajute. In loc sa-l las sa ma ajute si sa-l ajut si eu la randul meu, m-am inchis in mine, i-am creat probleme si...nu stiam daca ma va putea ierta. 

Am fost asa un copil...Specific mie. Fug de probleme si imi complic viata degeaba. De ce caut mereu partea rea a lucrurilor in loc sa o vad pe cea buna? Poate familia mea a murit, dar am alti oameni carora le pasa de mine. Michael, care ma iubeste si care mi-a aratat asta de atatea ori. Luke, care e ca un frate pentru mine. Calum, care ma ajuta mereu si ma face sa rad. Ashton, care imi da mereu sfaturi si ma inveseleste...Lor chiar le pasa de mine. 

Pacat ca am realizat asta abea acum...

Mi-am strans genunchii la piept in timp ce o priveam pe Mali cum facea ordine in camera. Dupa ce termina imi zambi si se indrepta spre usa insa, nu iesi. Statea acolo parca gandindu-se la ceva.

-Mali? zic eu incet

Aceasta se intoarse si ofta.

-Ali, stiu ca probabil vei fi suparata pe mine dar..am crezut ca asta va fi mai bine pentru tine. imi spuse aceasta incet deschizand usa.

Nu stiam la ce se referea, insa cand i-am vazut pe baietii in spatele ei inima mi s-a oprit cateva secunde. Toti ma priveau intr-un fel usurati si intr-un fel...ciudat pe care nu-l pot explica.

Mi-am lasat capul in jos. Nu stiam ce sa spun sau daca trebuia sa spun ceva. Stiam doar ca ei ma privesc. Mali pleca iar ei 4 intrara in salon inchizand usa in urma lor. Se asezara pe celalalt pat in fata mea. Nimeni nu spunea nimic. Dar ce trebuia spus? 

"Imi pare rau ca am fugit. M-am purtat ca un copil si acum regret totul va rog primiti-va inapoi "??

-Ali! 

Mi-am ridicat privirea la auzul numelui meu. Michael statea pe pat langa mine. Era foarte ingrijorat, puteam vedea asta pe fata lui.

-Ali...esti bine? ma intreba acesta punandu-si mana pe umarul meu