Tot corpul ma durea. Nu prea stiam de ce. Prima data credeam ca sunt in pat, in camera mea, dar ceva parea diferit, chiar daca aveam ochii inchisi. Am simtit ceva pe mana si mi-am dechis repede ochii. Aia clar nu era camera mea. Peretii erau albi, si totul acolo mirosea a spital. M-am speriat si am inceput sa ma uit in jur.
Eram intinsa pe un pat destul de inalt. Langa el era o masa cu diferite bandaje, injectii si medicamente. Vazand acele acelea un fior mi-a trecut pe sira spinarii. Mi-am intors privirea si am observat un suport cu o perfuzie. Perfuzia ducea pana la mana mea. In momentul acela, locul unde era bagata perfuzia a inceput sa ma doare. Gandul ca acul acela era in vena mea nu imi prea placea. M-am strambat incercand sa nu ma gandesc la asta si am ramas putin surprinsa sa-l vad pe Michael stand pe scaun langa mine si privindu-ma putin confuz.
Cumde nu il vazusem inainte? Am vrut sa spun ceva dar am fost distrasa de privirea lui. Era trist. Era palid si se puteau vedea cearcane sub ochii lui. Ochii lui...Erau rosii. A plans? Mi-am ridicat mana, pe care aveam perfuzia, si i-am mangaiat obrazul. Si-a tras scaunul mai aproape de mine si m-a sarutat pe frunte.
-Ma bucur ca te-ai trezit...spuse acesta incet.
-Cat am dormit? il intreb eu
Ezita putin si apoi spuse:
-3 zile.
-3 zile? repet eu putin mirata. Ce s-a intamplat Michael? De ce sunt aici? De ce plangi?
Eram asa confuza si aveam atatea intrebari. As fi vrut sa primesc raspunsul la toate cat mai repede. Michael doar statea, aptindandu-se sa nu planga din nou.
-Nu stiu daca fac bine ca iti spun, dar cred ca iti vei da seama si singura dupa ce iti vei revenii complet, spuse acesta cu voce tremurata.
Si din nou eram confuza.
-Michael, poti sa-mi spui. Sunt bine.... Ma simt bine, spun eu ridicandu-ma in fund ca sa-i demonstrez.
Am ramas nemiscata. Ceva era diferit. De ce puteam sa ma ridic? Sangele imi ingheta in vene si m-am uitat incet spre Michael. Acesta isi puse mana la ochi incepand sa planga din nou. Mi-am muscat buza de jos incercand s-o fac sa nu mai tremure. Nu avea curajul sa ma uit. De parca, daca nu vedeam, nu era adevarat. Mi-am inchis ochii, lacrimile curgandu-mi pe obraji.Cum de s-a intamplat asta? Ce s-a intamplat in astea 3 zile? De ce eram aici?
Michael incerca sa ma ia in brate dar nu l-am lasat. Tremurand, mi-am pus incet mana pe burta. Am inceput sa plang mai tare, Mchael punandu-se in pat langa mine.
-De ce? am incercat eu sa zic printre lacrimi.
Michael incerca sa ma linisteasca, insa nu putea. Nimeni nu putea. Nu intelegam...acum 4 zile copilul era aici..traia. Am adormit brusc si cand m-am trezit...Nu Doamne, nu era posibil..
La scurt timp, niste asistente au intrat in salon dandu-mi cateva medicamente. Calmante cred, pentru ca imediat m-am asezat inapoi pe perne, uitandu-ma la pereti. Inca plangeam, ascultandu-l pe Michael cum se cearta cu asistentele.
-"A dormit 3 zile in continu. Credeti ca are nevoie acuma de alte calmante?"
Nu prea mai eram constienta de tot ce e in jurul meu. Dar nu imi pasa. Incercam sa-mi aduc aminte ceva. Ce ma va putea ajuta sa-mi dau seama ce s-a intamplat.
Eu, pregatindu-ma sa i-au cina in oras cu tata. Nu eram fericita...Michael spunandu-mi ca totul va fi bine....Eu si tata mergand cu masina spre iesirea din oras...si apoi?
Michael se aseza inapoi pe scau langa mine intrebandu-ma daca ma simt mai bine.
-Cum as putea sa ma simt bine acum? l-am intrebat eu, el lasandu-si capul in jos. Vreau sa-mi spui tot. Acum!
Ofta si imi lua mana intr-a lui.
-Acum 4 zile, stii ca trebuia sa iei cina cu tatal tau?
Am dat din cap afirmativ si continua:
-Ati..Ati avut un accident cu masina. Tatal tau..se crede ca a pierdut controlul volanului si..ati cazut de pe o stanca...Nu una inalta, adauga el cand imi vazu expresia fetei, Dar...tatal tau a murit Alison.
Am stat cateva clipe punand totul cap la cap si am spus:
-Cat de prost a putut fi!
-Ce? intreba Michael uitandu-se ciudat la mine
-Planul lui....a meritat sa moara doar pentru asta? spun eu enervata.
-Ce..ce plan, Ali?
-Vroia sa scap de copil. Ne-am certat inainte sa ne urcam in masina. Imi amintesc totul acum! A zis ca vom merge la un restaurant, spun eu simtind cum lacrimile imi inteapa ochii. Cand l-am vazut ca iese din oras, m-am speriat. Nu cunosteam drumul. Nu puteam deslusii nimic. Eram constienta doar de faptul ca el accelera...din ce in ce mai tare. Ultimele lui cuvinte au fost: "Daca nu scapi tu de copilul ala, o fac eu!" ....si a reusit. spun eu punandu-mi mainile la ochi. Oh Doamne Michael! De ce m-am dus? De ce m-am urcat in masina cu el? Inca as fi putut avea copilul. Copilul nostru Michael care semana atat de bine cu tine...
Usa se deschise incet, scotand un mic zgomot. Pe ea intra Calum. Se uita un pic la mine si la Michael dupa care iesi pe hol si se intoarse impreuna cu Luke si Ash. Se apropiara de Michael, fara sa ma priveasca.
Am vazut cum Luke ii puse mana pe umar lui Michael si m-am gandit ca asa i-ar fi facut si daca am fi fost aici ca sa nasc copilu. M-am ridicat incet, rezamandu-ma de perne. Era prea liniste...si ma enerva asta. Toti se uitau in jos, tristi..Michael mai avea putin si plange iar, iar..eu nu cred ca voi mai putea sta aici.
-Ali..incepu Ashton, imi pare...
Nu stia ce sa zica. Stia ca un simplu "imi pare rau" nu va schimba nimic, si nici nu va arata cat de rau ii pare.
-Stiu Ashton.zic incet punandu-mi mainile pe burta.
-Ali vreau sa stii ca...suntem aici pentru tine, okay? spuse Luke uitandu-se trist la mine.
La toti le parea rau pentu mine...toti erau tristi si vroiau sa fie de folos. Dragut din partea lor...Dar tot ce vroiam era sa fiu singura...Dar totusi vroiam sa stau cu ei, sa rad...sa ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat chiar daca eram intr-un spital si am pierdut sarcina. Eram obosita...dar in acelasi timp as fi vrut sa ma ridic si sa aleg pana acasa. Si la naiba ma durea si capul.
-Michael? zic eu si toate privirile sunt asupra mea
-Ce e? Te simti rau? zise acesta ridicandu-se.
-Nu doar ca...vreau sa ma culc.
-Esti...esti deja obosita? ma intreba acesta putin agitat.
-Am...da.
Se uita putin la mine, dupa ii facu semn lui Calum iar acesta iesi imediat din salon.
-U..unde s-a dus?
-Sa cheme o asistenta, spuse Luke si iesi si el afara
-O asistenta? tip eu. Ti-am zis doar ca mi-e somn.
-Stiu ce ai zis. Dar doctorul a zis cand te trezesti sa-l anunt ca sa iti faca...un control. Nu poti dormi acum. spuse acesta incet.
-Michael, asculta-ma. Vreau sa plec de aici...ma intelegi? Nu suport sa stau in locul asta. Imi aduce aminte ca mi-am pierdut copilul...
Stiam ca am atins o coarda sensibila. Isi lasa ochii in jos si ma lua in brate. Insa fix cand sa spuna ceva, asistentele au intrat in salon.
M-au pus intr-un scaun cu rotile. M-am uitat disperata la Michael zicadu-i sa faca ceva. Si-a lasat capul in jos si s-a dat din drum ca asistentele sa ma poata duce pe hol. Mi-am pus mainile la ochi. Nu vroiam sa vad pe nimeni.
-"Imi pare rau Alison!" a fost ultimul lucru pe care l-am auzit.
YOU ARE READING
Better than now //Michael Clifford//
Losowe"-Credem că cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este să ajungem singuri. Dar m-am inselat. Cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este să ajungem înconjurat de oameni care ne fac să ne simțim singuri. -Iti promit...nu vei mai fi singura...
