Another life.

ChApTeR ThReE-Prima intalnire cu James

3.

         Dupa multa relaxare si mult timp de gandire…eh, ce relaxare! Amy m-a torturat intruna cu faptul ca m-am culcat cu Bruce si nu-I asa! Ma rog, sau poate o mica parte din asta e samanta de adevar. Cum ziceam, a inceput o noua saptamana si odata cu ea, un val de ura ne-a invaluit. Eu nu simteam nimic, la fel si Elena si Amy. Singurul afectat era Bruce. Isi iesea din minti pentru un motiv care poate exista, poate nu.

A: Bruce, ce naiba tot ai?

B: Nu te baga in viata mea vierme! E..e rau. E aici!

J: Cine?! Hai, vorbeste o data ca deaia ai gura de la Dumnezeu!

B: Nu ma poti obliga sa spun nimic! In caz ca ai uitat mi-e mult mai usor sa-ti fac rau decat tie.

J: Doar incearca si…

Bruce se apropie de Amy astfel incat spatial dintre ei ajungea abia la un centimetru. Apoi ochii ii devin rosii iar Amy devine o tinta usor de capturat.

B: Ce ziceai, Jane?!

A: Bruce, nu ma impresionezi cu jocul asta de copii.

B: Dar poate asta te impresioneaza!

Norocul lui Amy a fost ca eram eu acolo, asta salvandu-i o parte din pretiosul ei sange de om.

B: Vrei sa-I iei tu locul, Jane?

J: Ai vrea tu….iti e atat de dor de mine, Bruce?(sarcasm)

A: Sa-I fie ce?!

Am vazut cum Bruce se intoarce, parca orbit de furie si ii trage o palma lui Amy, apoi se apleaca si-si infige coltii in gatul meu, asta provocandu-mi un dezgust de neimaginat. Asta a fost si motivul pentru care, cu puterile slabite, am reusit totusi sa-l lovesc, aruncandu_l la 1 metru distanta.

*/*/*

In aceeasi zi, la minunata noastra scoala se intampla ceva ce nu s-a mai intamplat inainte. Parca toti eram invaluiti de rautate, ciudat datorita faptului ca era destul de cald in incapere.

E: Se-ntampla iar! Rau…e peste tot!

J: Ce e? Cine?

Atunci il vad. Era prima oara cand mai vazusem un astfel de om, defapt vampir. Era…altfel, era rece, era foarte ciudat.

E: E al 2-lea…si…

B: Ah! Mana mea!

A: Ce e cu tine?

B: Nimic, lasa-ma!

Amy ii apuca incheietura, nebagand in seama efortul lui Bruce de a riposte.

B: Da-mi drumul!

A: Stai linistit, am manusi!

B: Serios chiar nu e o idee buna…

Amy se uita la incheietura lui si tot ce a putut sa vada a fost doar sange. Sangele unei crunte razbunari ce va avea loc in curand, iar urmarile acesteia vor duce la sfarsitul cartii, dar asta mult mai tarziu.

A: De unde e asta? Ce ti-a facut?

B: Nimic… e James..prezenta lui imi provoaca scarba!

J: James?! Cine dracu mai e si ala?

B: Crede-ma otravitoareo, e mult mai evident decat pare!

A: Taceti!

Amy, simtind ura, se duce spre James cu pasi mici si repezi apoi spune:

A: De ce ai venit aici!

JS: Ce vrei…AMY?(James vorbea pe un ton seducator, evitand privirea lui Amy.)

A: De unde-mi sti numele….ah, ce conteaza?! Du-te naibi!

Eu faceam ochii mari, urmarind din spatele dulapului cum James isi pierde echilibrul si cade, fara suflare. Apoi toti pleaca, mai putin eu. Ma gandeam ce sa fac cu acest “ criminal in serie” dar e mult mai usor de spus decat de facut. Asa ca am decis. Nu puteam sa-l las acolo dar nici nu puteam sa-l iau cu mine peste tot. Era un singur loc unde puteam sa-l duc, camera mea. Acolo nu puteau sa intre multi datorita otravii si imi era si mie mai usor, crezand ca James nu va putea sa riposteze.

*/*/*

JS: Ce naiba caut eu aici?

Statea pe patul meu, aproape mai relaxat ca inainte. Era mereu imbracat in negru, ceea ce-l facea sa para atat de James.

J: Si de ce, ma rog, ma intrebi pe mine?

JS: Pentru ca tu m-ai adus aici, geniule!

J: Eu?! Tu ai ajuns aici. Eu doar ieseam din baie cand am vazut o “carpa” asezata la mine-n pat! Sunt la fel de surprinsa ca si trine!

JS: Scuteste-ma, nici nu sti sa te prefaci! Ce e cu mirosul asta oribil!

J: Ah, te deranjeaza cumva, James?(Vorbeam cu atat de mult sarcasm pe care nici nu vroiam sa-l folosesc).

JS: Ai griga ce spui sau…

J: Sau ce?

Ochii lui devenira deodata caramizii. Din clipele in care l-am urmarit stiam ca e ceva ciudat legat de el. Stiam exact ce urma sa imi faca, sau poate ma inselam.

James se apropie de mine cu atata viteza incat nici nu-mi dau seama cand s-a ridicat din pat. Incercam sa ma comport normal desi inauntrul meu se dadea o adevarata lupta.

JS: Realizezi ca te pot rani nefacand niciun efort nu? In caz ca ai uitat am 1526 de ani iar tu…tu nu existi.

J: Uite cine vorbeste! Crede-ma nu-mi poti face nimic. In caz ca ai uitat, eu sunt otravitoarea!

Apoi tot ce am putut sa vad a fost un cerc de foc aprins in jurul meu. Nu stiam daca trebuia sa-mi fie frica sau sa fiu fericita.

JS: Ce spuneai, Jane?

J: Geniule, nu ma poti rani cu asta. Cum ziceam, n-ai ce sa-mi faci.