Another life.

ChApTeR EiGhT-Marturisirea

8.

          Mi-a spus ca spera sa fiu multumita. A spus asta inainte sa moara…dar de ce? Adica sa stie, ma rog, se vas tie. Nu stiu, poate ca a facut-o pentru mine sau poate doar a vrut sa fie ucisa de Bruce. Toti eram in soc, mai putin Elena care nu mai era printer noi.

J: Tu! E numai vina ta! Din cauza ta a murit! Numai din cauza ta!

JS: Stai…din cauza mea?! Tu chiar crezi ca am vrut sa faca asta?!

J: E ca si cum tu ai ucis-o! Si daca nu s-ar fi intamplat ai fi vrut sa fi salvat de cineva ca sa mai poti sa traiesti!

B: Blondina…a…murit….

JS: Ahh…Daca chiar vrei sa sti as fi preferat sa mor! Macar asa nu te mai auzeam pe tine!

Iar eu, eu ce sa mai simt? Fericire, durere sau ura. Defapt eram o combinative intre ultimele 2 cand m-am ridicat, parca intepata si am alergat catre Bruce, dandu-l la o parte apoi am luat cutitul insangerat de pe podea si I l-am infipt lui James in mana.

JS: Au, ce naiba?! Ce te-a apucat! Ah, sper sa mori in chinuri mai groaznice de atat!

J: SI eu sper sa ajungi in iad, sa sti cum e sa nu mai auzi pe nimeni cu adevarat!

B: Wow, asta da ura…

J: Vrei si tu, Bruce?! Nu am limita la omorat idioti!

JS: Vezi ca spui, DIN NOU, sau…

J: Sau ce?! Prea bine! Daca vrei sa nu ma mai auzi atunci stai aici timp de 2 zile!

Un praf alb se imprastia prin camera si lasa in urma 3 trupuri pe podea. Dar, din pacate James era de neatins.

JS: Tu chiar nu ti-ai dat seama?! Sunt imun la otrava ta…

J: Doamne, cina m-a pus sa te aduc la mine in casa…

JS: Ce-ai zis, Jane?

Faceam ochii mari in timp ce ii luam pe Bruce, pe Elena si pe Amy din acea camera.

J: Amm, nimic…si oricum, ce mai conteaza?! Savureaza-ti tacerea, James.

L-am lasat acolo, langa petele de sange, pe Bruce si pe Amy i-am lasat intr-o clasa iar pe Elena am ingropat-o in curtea casei noastre.

*/*/*

A: Amm, hey? Mai e cineva aici?

B: Tu chiar nu mai vezi, Amy?!

A: Nu, vorbesc serios. Nu mai e NIMENI aici?!

B: Chiar iti place sa faci asta nu?!

A: Ma gandeam ca poate ai vrea sit u sa vezi cum e sa nu existi! Poate tie ti-ar place!

Bruce se ridica si-si lua rucsacul in timp ce deschidea usa.

A: Ce faci?!

B: Tie ce ti se pare? Iti indeplinesc dorinta. Ai vrut sa nu mai exist asa ca plec! Oricum trebuia sa plec de la bun inceput. Am facut prea mult rau…

A: Cum ar fi?!

B: Blondina, otravitoarea si chiar si tie.

A: De unde sti ca nu esti controlat?

B: Ce mai conteaza? NU pot sta aici la nesfarsit luptandu-ma cu James.

A: Nu pot sac red ca zic asta dar…intoarce-te! Nu suport sa te vad plecand…

B: Voi…voi muri in chinuri!

A: Dar eu…fie! Ce-ti pasa tie de mine? Du-te si ***** ** ***** ** *** si lasa-ma sa mor! GENIAL!

B: Nu mori daca esti singura…nu te mai plange atat!

A: Esti idiot sau doar te prefaci? Fir-ai tu sa fi de insensibil, nemilos!

B: Nu pot…si oricum de ce as sta cu cineva caruia nu-I pasa de mine?

A: De unde stii tu ca nu-mi pasa de tine? Te-ai intrebat vreodata?

B: Pai STIU ca nu-ti pasa!

A: De unde?

B: NU conteaza! Tu o sa-ti vezi de vesnica ta viata iar eu de a mea. Simplu! Asta e!

A: Du-te dracu! Evident ca-mi pasa de tine geniule! In caz ca nu stii, Jane a incercat de mii de ori sa te omoare, dar eu n-am lasat-o!

B: Sa faci ce?!

A: Nu conteaza! Nu pot sa cred ca am putut sa…oricum nu-ti pasa!

B: Amy…eu….

Apo am intrat eu pe geam, asa cum fac intotdeauna, exact in cele mai “potrivite” momente.

A: Si tu ce mai vrei?!

J: Scuza-ma ca vroiam sa vad daca sunteti bine!

B: Poti sa-mi spui si mie de ce nu ma lasa odata sa plec?!

A: Nu…nu…Nu!nu!nu! Jane, sa nu…

J: Bruce, esti chiar asa de prost?! Nu e evident? E “te” si inca ceva ce se-ntelege de la sine.

B: Ma uraste?

J: Doamne, omule…te iubeste! Ce-I asa de greu!

A: Jane!

J: Scuteste-ma cu asta! Nici nu stiu de ce am mai venit pana aici?!

In timp ce eu plecam exact pe unde am venit, Amy lesina a-3-a oara in ziua aceea. Singura schimbare e faptul ca Bruce a vazut-o. Vroiam sa merg acasa dar primul impuls era sa ma intorc si s-al eliberez pe James. Asa ca m-am intors. Mi-a fost usor avand in vedere ca dormea si nu simtea nimic( sau poate doar se prefacea) apoi am stat sa urmaresc apusul in timp ce lacrimile-mi umezeau ochii.

J: De parca eu mai stiu ce sa cred…