Another life.

ChApTeR NiNe-Suferinta

9.

          Amy lesinata, Elena in cealalta lume. Se pare ca eu am ramas singura intreaga. Sau poate ca nu…Bruce stie adevarul despre Amy, iar eu adevarul despre James.

J: Poate ca Bruce avea dreptate…trebuia sa raman om…

JS: Sau poate ca nu.

J: Ce mai vrei?

JS: Ma intrebam de ce m-am trezit azi dimineata pe podea in loc sa fi fost legat de stalp…

J: De ce vrei sa ma intrebi fix pe mine?!

Vroiam sa ma ridic si  sa plec dar ma prinsese de mana si ma imobilizase.

JS: Ti-am dat eu voie sa pleci?

J: In caz ca ai uitat am si eu creier, James.

S-a apropriat de mine si m-a sarutat apasat pe buze. S-e uita la mine in timp ce imi pierdeam echilibrul apoi a inceput sa vorbeasca ignorand faptul ca eu incercam sa-mi revin.

JS: Vroiam sa te anunt ca prietena ta Amy e torturata de Bruce pentru ca neaga tot ce a zis. Af fi DRAGUT din partea ta sa o ajuti asa ca iti dau permisiunea sa te duci…

J: IMI dai permisiunea?! Esti Dumnezeu cumva si nu stiu eu?!

JS: Vrei s-o salvezi sau nu!

J: Bruce e…rectific. TU esti cea mai insensibila persoana pe care am cunoscut-o vreodata chiar si in ambele vieti!

*/*/*

A: Deci, pana la urma ce-ai de gand sa faci?

B: Amy, eu…nu…nu pot! Si am s-o spun mereu chiar daca nu voi fi controlat!

A: Dar..fie! Nici macar nu mai stiu de ce te-am intrebat daca ramai! James avea dreptate. Nici nu ma mir de ce te resping!

B: Bine! Vrei sa raman? Atunci eu am sa stau iar tu vei pleca! Poate pe cealalta lume!

Vederea I se incetosa in timp ce incerca sa-I evite privirea lui Bruce. Apoi o durere cumpita de cap ii aparea in cale.

A: Ai de gand sa ma tii toata ziua in durere?!

B: Poate da, poate nu.

*/*/*

JS: Ma bucur ca ma cunosti atat de bine, Jane…

J: Si eu ma bucur ca tu nu stii pe ce lume esti!

JS: Surprinzator, esti mai rea ca mine. Deci, aid de gand s-o lasi pe Amy sa moara-n durere?

J: Daca n-ar fi fost Amy, as fi lasat-o sa moara. Si pe tine la fel!

*/*/*

A: Bruce, inceteaza, ma doaree! Aminteste-ti, esti doar controlat!

B: Ce ma mai distrezi, vierme…

J: Hey Bruce. Nu-ti era dor de ceva?

B: De ce sa-mi fie dor…Nu! Sa nu…

J: Prea tarziu…Amy! Esti bine?

A: Ma bucur ca ai venit asa devreme Jane!

J: Hey, mai bine ca niciodata.

*/*/*

J: Esti multumit?! Amy e salvata, de paca ti-ar pasa tie de ea…

JS: Crezi ca n-am si eu sentimente, Jane?!

J: Ha?! Nu prea stii sa te preface. Cel putin nu cu mine!

JS: Vrei sa fiu bland cu tine? Stii ca as putea!

J: Sa ce?! Sigur…imi dai foc, ma musti, ma urasti…Prima impresie conteaza, James! Tot ce vad eu e ca-ti pasa de Amy!

JS: Defapt, imi pasa de ea pentru ca e prietena ta, GENIULE!

J: Cum sa cred ca-ti pasa de mine daca tot ce faci se rezuma la ura?!(exceptie prima parte)

JS: Geniule, nu e ura. Asa imi apar eu sentimentele!

J: Dar tu esti…

Nestiind ce sa mai zic, m-am sprijinit de un perete si am inceput sa ma uit spre usa. Speram ca in acel moment sa se deschida si sa apara cineva care sa-ntrerupa tensiunea. Dinpotriva. Am fost luata delicat de gat si asezata pe pat..Imi mutam privirea de la usa la James in timp ce el incepea sa ma sarute pe gat.

J: Nu vrei sa….incetezi cu asta?!

JS: Tu nu ai vrea asta.

J: De unde stii ce gandesc eu?

JS: Sa zicem doar ca am obligat-o pe Elena sa-mi zica tot ce stia despre voi inainte sa se intample incidental.

J: AI facut CE?!

Spre marea mea surpriza am reusit sa-l trantesc pe James de podea.

JS: Se pare ca ai…reusit sa-mi rupi ceva.

J: In sfarsit, ceva bun pe ziua de azi!

JS: Glumeam, singurul lucru rupt va fi inima ta!

J: Ce?! De ce? Si ce te face sa crezi ca tu imi vei rupe inima?!

JS: Esti pe cale sa afli ce poate face un singur cuvant…plec! Simplu, nu?

Faceam ochii mari in timp ce il priveam stangandu-si lucrurile. Se pare ca reusise(intr-un fel).

J: U..u..unde?..