Asternut in vers de noapte

Scrisori catre ea

Scrisori catre ea
(trimise in timp de calator)

Ziua 1

Nici n-am simtit cand si-a luat zborul...

Ziua 2

Sterg aburii lipiti de geam,
Sa-ti vad cerul asternut tenace
Spre partea de apus
Si poate mai clipesti
Macar in seara asta.
Mai astept sa mai napadesti
Cu herhelii de nori,
Sa-mi bati la geam...
Deschid fereastra.

Ziua 3

Mai pune zambet in cerneala
Si scrie sus acolo pe zid,
Caci poate maine mai treci
Pe aici din pura greseala,
Raman amintiri pastrate-n vid.
La un colt de ora rece,
trimit un gand departe;
Zburand stingher inspre apus,
trecand prin umbra de la zece,
Printre vacarm si geamuri sparte.

Ziua 5

Azi te-ai trezit in gradinile Doamnei,
Pline de pomi si de flori.
Hai rupe din stanga o floare,
Din dreapta ia un mar;
Musca din el si prinde floarea-n par.
Cu un zambet aprinde tavanul ceresc,
Caci dimineata cu el ma trezesc...
Azi ai fermecat gradina Doamnei.

Ziua 6

Cand luna intra in nori
Si lasa urme de lunima,
Tu stai sezuta in plin urban,
Astepti racoarea cea din zori,
Lipita langa paravan.
Te-ncanta stada cea pierduta,
Te fura zarva cea din plin,
Iar in doi timpi te faci nevazuta,
In der schönen Stadt Berlin.

Ziua 8

Mai lasa ploaia,
Azi sa curga,
Pe ale tale ploape verzi,
Dansand cu droia,
Printre ele tu te pierzi...
Si ce mai razi!
Ai luat inima in dinti,
Iar cu miscari cuminti...
Cu talpe goale,
strabati alei...e lumea ei,
Prin ochi o tot cladeste...o draga,
Iar azi prin acei ochi,
Visez si eu la Praga.

Ziua 10

Inca un ceas tarziu
Prins pe patul pustiu,
Mi-e somn si mi-e sete,
Iar gandului sta sa ii fete
Gram de ideei, primavarii,
Copilarii...uitate-n beci
Si in acel moment tu treci;
Cu voalul lung de bucurii.
Facand cu ochiul catre mine
Intinde mana cum se cuvine,
Ma prind de ea...satena,
Hai plimba-ma-n Viena.

Ziua 14

Dar am gustat-o cand s-a-ntors...