BTS OneShots

J Hope

Zilele, trec la fel ca și conversațiile nostre, ca și clipele. Nu puteam sa neg ca îmi era dor de el, defapt o recunosc. Zâmbetul lui cald îmi lipsește dimineața. Privirea lui plina de dragoste care ma privea mereu nu mai este. Glasul plin de cuvinte dulci care ma trezea în fiecare dimineață, a dispărut. Toate clipele frumoase s-au risipit în câteva secunde chiar dacă, am stat sa le clădesc ani.

-

Oare se mai gândește la mine?

-.....

- Dacă ii e rău?

-.....

- Dacă plânge?

-.....

- Dacă e supărat?

-....

- Dacă e nefericit?

- Poți te rog sa nu te mai gândești la el?

- Dar dacă....

- Niciun dacă! Destul Y/N! TE A UITAT!

Afurisita asta de conștiința ma mustreaza pe creier! - Tot te aud!

"I want a daydream!"

Tocmai asta trebuia sa vad, sa îmi aduc aminte mai bine de el! Faptul ca Hoseok e faimos nu trebuia sa se intersecteze cu subiectul "relație"

Am avut o relație cu el de un an. Bine înțeles fără ca fanele sa știe asta. Dar problema era ca nu putea sa facă nimic cu mine. Nu puteam ieși în public, trebuia sa ma îmbrac neutru, nu puteam sa îl sun, nu puteam să-l vizitez sau sa rămân la el peste noapte, nici măcar sa stea la mine mai mult de 4-5 ore . NIMIC NIMIC NIMIC.

Merg spre locul meu de munca cu lacrimi în ochi ascultând muzica. Telefonul meu bazaind de zor. Il scot din buzunar "Baby", încă îl am asa.

- Bună Mina! Unde ești? Te aștept de 35 de minute! La naiba îngheț de frig!

- Ai greșit numărul... Spun pe un ton stins...

-....

Am închis si m am pus pe jos și am început s a plâng silențios pana când mirosul lui si a făcut apariția. Doua brate m au luat într-o îmbrățișare calda lafel ca în trecut. Vocea lui, privirea lui, glasul lui! Erau iar aici...

- Iartă ma iubito

Erau iar ale mele...