Predestinare

Capitolul 4

A fost doar în imaginația lui sau a fost realitate? Poate că va afla într-un final. Înaintând printre cireșii înmiresmați, băiatul aude foșnete, deci probabil că, din nou, nu este singur în grădină. Zărește o altă prezență feminină. Îmbrăcămintea ei este sumară, alcătuită din frunze elegante și flori migălos țesute împreună, ca o dantelă. Ce importanță are că nu are haine prețioase, că nu e împodobită de bijuterii costisitoare? E adevărat că, poate nu e pe gustul lui, nu e mai frumoasă decât fata de foc. Dar mama lui l-a învățat să nu judece o persoană după aspectul exterior, ci după virtuțile ei. 

Pentru ce ar putea această fată să fie apreciată? Pentru curajul ei de a se expune astfel într-o lume care judecă fiecare alegere, fiecare pas șchiopătat pe care îl facem pe drumul plin de obstacole al vieții. Pentru chipul ei cuprins de un zâmbet larg, deși poate că nu are motive. Dar fericirea pleacă din interior. O apreciază pentru curajul ei de a se bucura de fiecare moment. Înainte să își termine gândurile, fata nu mai există. Florile și frunzele se integrează în minunatul decor natural.

Rafael înaintează, deși se simte puțin speriat. Oare totul e real? Sau poate că apa pe care a băut-o nu era bună, sau poate că e vina căldurii.. nu-i nimic, mai e doar puțin până la finalul livezii, după care se poate întoarce spre masa de abanos pe alt drum. Dar afară s-a întunecat de tot.. Trebuie să se întoarcă. Chiar în acel moment, un câine imens apare în spatele lui, exprimându-și printr-un lătrat zgomotos dorința de a-l sfâșia pe băiat într-un moment. Rafael rămâne calm, spunându-și că, dacă va alerga, tot nu va putea să se salveze din cauza vitezei mari a câinelui. Măcar, rămânând calm, există șanse ca animalul să se calmeze. Câinele se apropie, dar se transformă imediat în sute de bucăți de sticlă.