Predestinare

Capitolul 3

În livadă, simte o senzație de amețeală. Poate e de la căldură. Da.. trebuie să se așeze undeva la umbră. Parcă era o bancă, lângă o fântână. Uite, acolo e! Ce apă rece, ce gustoasă e! S-a mai liniștit puțin. Banca e confortabilă, dar nu mai frumoasă decât masa lui de abanos. E ceva special la acea masă. Nu știe ce. 

Poate acolo, undeva, sub masă, îi sunt îngropate adânc amintirile din copilărie. Sau poate că pur și simplu e o masă frumoasă. E rotundă și are sculpturi interesante. Seamănă cu sculpturile romanice. Îi place istoria. Îi place să cunoască tot ce au făcut oamenii dinaintea lui, pentru că datorită lor se află el acum, aici. Chiar dacă nu îi va cunoaște vreodată, le este recunoscător strămoșilor, pentru tot ce au făcut.

Destule emoții, prea multă nostalgie.. Cufundat în gânduri, nu mai vede nimic. Ba da.. vede, lângă el, o fată. De unde a venit, cu ce scop? De ce a intrat în livada lui cu cireși? Nu vorbește. De ce ar începe el o conversație? Fata se uită în gol. O, nu! E oarbă.. Da, e oarbă, și care este problema? Nu toți ne naștem perfecți, cu unii natura e mai puțin darnică. Dar probabil că e mult mai frumos să îți poți crea singur universul, propria ta realitate, decât să vezi această lume atât de imperfectă. Fata se ridică și, atent, rupe o floare de cireș și o așază în păr. 

Câtă perfecțiune, câtă puritate! Să fii nevăzătoare, dar totuși să vezi cu ochii sufletului toată frumusețea naturii, să te unești cu ea printr-un simplu mesager, o floare.. Ce privilegiată este această fată oarbă! Rafael simte primii fiori. Mama lui îi povestea că așa va întâlni iubirea adevărată, când va simți primii fluturi în stomac. Ce sunt aceia, fluturi în stomac? Poate că momentul în care sentimentele sunt mai presus decât rațiunea. Dar, înainte de a-i vorbi fetei, aceasta dispare, transformându-se într-o puzderie de scântei. Ce s-a întâmplat? Fata de foc va rămâne în inima lui pentru totdeauna.