The Vampire Behind Me [FINALIZATĂ]

O piesă diferită

*În mintea lui Cam*
Am deschis ochii și am văzut cel mai frumos tablou. Melovin m-a adus în...
Era un fel de grădină într-un perimetru de beton, cu piloni de ciment înalți, care au un model de linii simple, la fel ca templele grecești din antichitate. Peste ele se întindeau plante agățătoare, iar deasupra era un geam de sticlă, spartă în câteva locuri. Cerul înstelat se vedea atât de....! Wow! Nici nu-mi găseam cuvintele să descriu cât de mult iubeam deja acel loc în care Melovin m-a condus.
De asemena încăperea rotundă avea pereții transparenți și zăream trunchiurile groase ale copacilor, dar și faptul că noi ne aflam in inima întunericului și singura lumină era cea a lunii pline care se ascundea în spatele vetei de zahăr din cer și a stelelor ce clipoceau.
Din loc in loc pe stâlpii din beton erau ațintite torțe vechi, care aveau scopul  să dea viața micuței grădini; Vampirii urau lumina, așa că timp de un secol au zăcut neînsuflețite.
Melovin își puse mâinile în jurul talei mele și îi simțeam respirația de gheață pe gât.  Totuși, iubeam să-l simt atât de aproape...
-Ei? Cum este?
Îmi șoptește și îmi dau seama că zâmbește cu gura până la urechi.
Eu încă admiram detaliile ce făceau acest loc unic.  Îi prind mâinile intr-ale mele și mă întorc, așa în fel să-l pot privi în ochi.
-Îl ador!
Îi zâmbesc la randul meu. Mă ridic pe vârfuri și îl sărut pe obraz.
Pielea îi era atât de fină și netedă, de un alb ca laptele și rece de gheață.
Îl observ cum roșește și pentru câteva clipe, se intimidează.
Nu realizasem la acel moment ceea ce făcusem. Inima-mi controla acțiunile fără să mă mai lase să gândesc vreun pic la ce avea să se întâmple.
Ah! De ce? De ce trebuia să fie atât de greu?
Sincer...Ne îndrăgostisem mai mult decât voiam noi să arătăm și oricât am fi încercat să ne ascudem...tot ne dădeam în vileaj cu un gest atât de simplu și nevinovat ca...acesta.