The Vampire Behind Me [FINALIZATĂ]

Răsărit și sfârșit

Soarele timid începea să-și facă apariția pe pânză albăstruie.
Nuanțe de galben pai și oranj pictau cerul aproape de linia orizontului, locul de unde câteva raze palide intenționau să mângâie pământul.
Pădurea sinistră nu mai părea nici pe departe la fel de înfiorătoare ca la miez de noapte. Un aer ceva mai blând o înconjură, dându-i vibrații de un calm surprinzător.
Printre crengile fragile se iveau fascicole proaspete de lumină.
Terenul din fața casei familei Jones era o scenă sângeroasă, dramatică, demnă de poveștile de spus pe întuneric.
Băiatul acela înalt, brunet, zăcând fără viață pe iarba roșiatică...avea un chip atât de lipsit de griji...Acela era într-adevăr Tom...fratele lui Cam...singurul ei sprijin...singurul ei umăr pe care plângea și singura persoană ce-i oferea iubirea și zâmbetele ce le purta...Tom s-a dus...
Nu la mare distanță de el, era grupul de fete, întinse și ele pe pământul rece , îmbibat de sânge. Părea că înca se mai zbătea în ele un strop de viață.
De cealaltă parte, Melovin ducea o luptă grea cu blestemul din trupul său. Cam îl susținea, scurgându-se lacrimi amare pe obrajii ei.
-Nu renunța! Te rog!
Îi tot șoptea aceste civinte lui Melovin, dar oricât de mult ar fi încercat amândoi să înfrunte vraja, era totuși mult prea puternică prentru ei.
Familia Adams îi priveau satisfăcuți pe cei doi tineri.
-Până aici le-a fost!
Bărbatul cu glas dur făcu o remarcă ce-i amuză pe aliații lui.
În acel timp, lui Melovin îi dispăruseră picioarele încet-încet, arătând ca un corp cu o singură mână, o figură cât se poate de înspăimântătoare și bizară.
-Nu! Nu! Te rog!
Cam plângea de-a dreptul deasupra băiatului care, cu fiecare secundă ce trecea, se descompune din ce în ce mai mult.
-Ți-a venit timpul!
Adaugă Allison cu dispreț.
Se apropie de Cam, cu un blestem ucigaș în vârful degetelui.
-Sunt...sunt aproape....
Melovin încercă să îngâime ceva înainte de a dispărea cu totul.
-Nu! Nu!
Cam striga disperată.
-Dar...m-am îndrăgostit de o fată pe care încă nu știu cum o cheamă!
Cam îi lua mână și i-o puse în locul inimii ei.
-Cam...Cam Jones!
Spuse ea printre suspine.
-Cam....
Acest cuvânt îi aduse lui Cam atâta durere și văzu cum părți din Melovin se dezintregau și dispăreau.
Îi atinse fața cu mâna ei, mângâindu-l tandru.
-Te iubesc, Melovin Adams!
Șopatele ei se transformă într-un sărut dulce. Atingerea fină a buzelor lor...Respirația sacadată a lui...Zâmbetul amar al ei....Acel sărut ce reprezenta o eternitate...plină de iubire...O eternitate a lor...