Agitația petrecerii deja se instalase. O vad pe America cum fuge pe tocuri dintr-un loc în altul.
-Arăți superb! Chicoti Rebeca si o îmbrățișa.
-Mhm, pot sa spun ca nu arăți rău, ii zic si eu iar ea râde.
-Esti prea bun la complimente.
-Mai ai putin si ma intreci la înălțime cu tocurile alea, se aude vocea satenului din spatele meu.
Ma strâmb usor si incerc sa ma fac nevăzut. Din pacate, fără reușita, deoarece roșcata se ținea lipită de mine.
Cumva ma bucuram ca am reusit sa ii dau cadoul dimineata. Nu aveam chef sa spun toate felicitările alea. Mai ales ca ma simteam ca la grădiniță cu alea.
-Revin, mint si ma retrag.
Nu aveam chef sa revin acolo unde era Jason. Poate il mai plăcusem si in trecut, dar atunci eram prieteni si ma puteam comporta cum voiam față de el. Acum însă incerc sa nu fac sau sa spun vreo prostie. Iar asta, din partea mea, era dificil. Al naibii de dificil.
Ma apropii de masa cu băuturi. Iau un pahar si ma retrag într-un colț mai întunecat. Muzica imi spărgea urechile, dar puteam suporta. Cred.
După câteva minute de glisat pe ecranul telefonului, simt cum o mâna ma trage.
Imi ridic privirea din ecran si vad zâmbetul larg de el chipul Rebecai.
De ce pentru câteva secunde speram sa fie Jason?
-Hm? Ma uit confuz la ea.
-E ziua Americai si tu stai aici. Hai sa dansăm! Chicoteste.
Imi bag telefonul in buzunar si o urmăresc prin mulțime.
Imi incolacesc bratele in jurul ei si incep sa dansăm. Era ceva prostie de dans de cuplu, dar nu prea ma interesa.
Oricum observ ca Rebeca se uita fix spre un punct. Imi întorc capul si zăresc mai multe persoane in acelasi loc.
-Persoana aia este acolo? O intreb.
Ea își reveni din starea de visare si isi ridica capul spre mine.
-Ce persoană?
-De care iti place, pufnesc amuzat.
-Mhm, aprobă stanjenita.
-De ce nu te duci sa întrebi persoana?
-Ca sa întrebi tu, imi răspunse sarcastic.
Stiam ca asa nu ajung nicăieri, de aia nu mai continui discuția.
-De ce ai fugit atunci? Daca vei vorbi cu Jason, poate iti îmbunătățești relatia de prietenie. Dacă îl eviți, nu ajungi la nimic.
-Nu il evit.
-Atunci? Își arcui o sprânceana.
-Ti-se pare, oftez zgomotos.
-Oricum eu cred ca isi doreste sa fiți prieteni in continuare. Nu este supărat pe tine inca te atunci si își asumă greșeala.
-Nu înțelegi, murmur. El pe mine nu m-ar plăcea niciodată. Plus ca mai este si America...habar nu am daca o mai place, însă e ciudat ca au ținut legătura. Plus ca susotesc non-stop.
Ea își ridică privirea spre tavan.
-Mai știi...
-Mă duc sa iau o gura de aer, zic in timp ce ma îndepărtez cu pași lenți de ea.
Oricum in continuare eram confuz pe cine plăcea ea. Ma simteam usor rănit de faptul că nu avea suficientă încredere în mine, dar poate avea motivele ei.
Urc usor la etaj, unde muzica se auzea mult mai încet. Într-un final, imi puteam auzi si eu gândurile.
Lume nu era aici deloc, ceea ce apreciam enorm. Aveam nevoie de liniște.
Cu pasi timizi ies pe balcon. Era o seara frumoasa, iar briza răcoroasă de vânt era plăcută.
Imi lipesc palmele de barele balconului. Imi scot o țigară din buzunar si iau o gura mare de aer.
-Mă pot alătura? Se auzi o voce in fundal.
Imi întorc fața si înghit în sec cand il observ pe Jason. Dau pozitiv din cap si imi cobor privirea spre pământul de jos.
-Frumoasă seara. America are noroc ca ziua ei este azi.
-Aha, Îi răspund sec.
-Mă eviți? Întrebarea lui răsună în liniștea nopții.
Asta faceam? Il evitam?
-Nu, imi scot tigara dintre buze, tinand-o intre doua degete.
-Atunci de ce te comporți atat de ciudat? Isi arcui o sprânceana, iar eu înghit în sec.
-Suntem necunoscuți acum, teoretic, il mint. Ma simt ciudat in preajma ta, deoarece nu te mai stiu. Atât.
-Nu, nu e asta.
-Cred ca stiu bine de ce ma comport eu atat de ciudat. Este vorba despre mine totuși.
El apare in spatele meu, punandu-si mâna pe umăr. Respirația lui imi lovea ceafa.
-Logic ca stii. Stii extrem de bine. Doar ca mie nu imi spui, imi șopti la ureche.
Atingerea lui fina imi provoacă un mic fior.
-Dar tu de ce te comporți atat de ciudat? Il intreb.
Nu presupuneam ca o sa primesc un raspuns. Era defapt o intrebare retorica care era într-un fel raspuns la intrebarea lui.
-Mă comport ciudat? Ma întoarse cu fata spre el.
-Nu știu. Ori te-ai schimbat, ori te comporți ciudat.
-Ai dreptate, ma comport ciudat.
Imi dau ochii peste cap.
Cumva trebuia sa scap de toata situația asta. Eram mult prea apropiați si nu stiu daca imi pot controla emoțiile.
-Pentru ca te plac, iar tu încerci să mă eviți de cam 3 ani. Mi-ai si lasat impresia ca esti mort, iar când ai revenit imi spui ca ti-a placut de mine defapt, însă acum a trecut. Cum as putea sa mă comport in situatia asta? Isi trece degetul mare usor peste buza mea inferioară.
Nu reusesc sa ii dau un raspuns, deși probabil nici nu se aștepta la unul, deoarece el mă sărută. Tandru, lin si moale.
Imi asez mâinile pe umerii lui si il lipesc mai strâns de mine.
Ne despărțim in momentul cand plămânii noștri efectiv implorau după oxigen.
Față mea probabil era roșie, dar nu imi mai pasa.
-Esti un idiot, imi afund capul in pieptul lui.
-Pentru ca te-am sărutat? Intreaba el confuz.
-Nu. Lucrul asta este singurul pentru care nu esti un idiot.
El chicoti, trecandu-si degetele prin parul meu.
-Sa presupun ca m-ai mintit atunci cand mi-ai zis ca nu ma mai placi?
-Nu o mai fă pe deșteptul.
-Cat de ușor era sa fie tot daca macar unul dintre noi recunoștea adevărul.
-Tsk, il sărut apasat din nou.
El își aseza mâinile pe fundul meu, obligandu-mi picioarele sa ii înconjoare talia. Ma lua pe sus si ma duce in camera mea. Ma arunca pe pat si se urca deasupra mea.
-Am atatea întrebări, zic in timp ce îi trec conturul maxilarului cu degetul arătător.
-Scuze, dulceață, întrebările le lăsăm pe mâine dimineață.
---
Scuze ca am postat gen capitolul mai devreme, dar l-am sters. La cat de inteligenta sunt, am confundat butonul de Publică cu cel de salvare bwb.
Am realizat abia peste jumatate de ora lol, dar capitolul nu era nici pe jumătate gata. Voiam să il postez maine, dar de nevoie l-am facut azi T^T n am avut timp sa il fac mai devreme, dar eu personal astept de ceva timp sa fac capitolul asta.
