Jurnalul Din Salcie

Capitolul 18

  Au trecut câteva zile de când am venit de la cabană și cam tot ce fac e să ies prin ogradă, fac câte ceva prin casă, citesc și îmi petrec mai multe ore din viață decât credeam că e posibil, dormind.

-- Linda, trezește-te! Aud vocea lui Lyndon în fundal, dar încă sunt cuprinsă în somn.

-- Mhn, de ce? Mormăi inconștient ceva și simt cum din nou cad într-un somn adânc, dar în următorul moment simt cum sunt ridicată în brațe și întoarsă cu capul în jos. Exact când încep să îmi deschid ochii, simt cum sunt pusă jos și apa rece mă face să țip.

-- Lyndon! Nenorocitule! Cum... Doresc să continui să țip, dar îl aud cum râde și decid să îi servesc același tratament. Încerc să-l împing spre cabina de duș, dar e prea mare pentru puterile mele.

-- Foarte amuzant! Îi spun sarcastic.

-- Trebuia să te trezești.

-- Dar eram obosită, am mers câteva ore cu mașina pe nenorocirea asta. Astăzi vizitasem un târg de mașini din orașul vecin cu tata și pe așa căldură chiar e obositor.

-- Amândoi știm că și în mașină ai dormit. Doresc să îi reproșez, dar are dreptate și strâmb din nas în timp ce îmi șterg corpul cu prosopul.

-- De ce m-ai trezit?

-- Să mergem în oraș, să ai măcar idee unde te afli.

-- Ha - ha! Rostesc cu ironie ieșind din baie. Nu merg!

-- Ba da, o să mergi!

-- Nu, m-ai stropit cu apă. Lyndon ridică mâinile și oftează.

-- Foarte bine, dacă nu dorești, rămâi aici singură. După ce zice asta, se îndreaptă spre ușă, dar înainte de a ieși adaugă :

-- Dacă în cincisprezece minute nu vei fi jos, în living, eu am plecat!

  Cântăresc propunerea lui Lyndon și consider că e mai bine să mă grăbesc, deoarece tot ce am făcut de când am venit a fost nimic, iar dacă tot am ocazia să ies, de ce să nu profit? Fac un duș scurt apoi intru în garderobă căutând ceva comod. Iau o pereche de pantaloni negri și un tricou, deasupra căruia îmbrac ceva ce se aseamănă puțin cu un sacou. Îmi pieptăn rapid părul și îmi notez în minte ca să vizitez o frizerie zilele următoare. Ies rapid pe ușă și strig după Lyndon în timp ce mă încalț cu o pereche de... teniși.

-- Da?! Îl aud pe Lyndon din living.

-- Mergem?

-- Mă bucur că te-ai decis să ieși.

-- E mai bine decât să stau în casă. Lyndon îmi deschide ușa și ieșim.

-- Cum a fost vacanța cu Aiden? Întreabă Lyndon ridicând o sprânceană.

-- Nici nu întreba!

-- Ce? De ce?

-- Cred că ai avut dreptate când ai spus că nu trebuie să mă leg cu el... Decid să îi dezvălui puțin Lui Lyndon, deoarece știu că pot avea încredere în el.

-- Ce vrei să spui?

-- Nimic deosebit, doar că nu consider că e persoana potrivită pentru a prieteni.

-- Linda! Mă oprește Lyndon și îmi țintește privirea pentru a nu putea minți. Ți-a făcut vreo ceva?

-- Nu! Dar s-au întâmplat multe...

-- Avem timp, restaurantul e la trei distanță, dar până ieșim din comunitate, reușești să-mi povestești totul.

-- Bine... Astfel încep să îi povestesc tot ce s-a întâmplat din seara petrecerii.