Aici este o compunere facuta de mine care contine mai mutl expresii.Nu stiu cati dintre voi o vor intelege, dar vreau pare va rog.
Toamna...Merg pe strada ocolind gropile scapate in pamant , ca niste ascunzisuri ale apei.
Toamna...Tot timpul ma uit cum cade magia galben-aurie.Nimeni nu aduna aurul picat de Ingeri de pe strada.Scriu cuvinte pe asfalt cu fiecare pas facut.Ma indrept spre casa odata cu intoarcerea noptii pe pamant.Ma uit la mama luna si imi dau seama ca trebuie sa grabesc pasul.Ajung aproape de casa, insa poarta era inchisa.Ma indrept spre parc si , odata ajunsa, ma inec in ganduri si emotii , meditand asupra stelelor.Ma simteam supusa cerului , supusa stelelor si luni.Nori nu erau.Totul incepe sa sclipeasca , picaturi de ceara, pabusindu-se in jur.
Pe stradata era doar o pisica izolata de lume , peste cateva zile poate chiar in capcana mortii ce isi intindea sfioasa trupul, uitandu-se si ea la luna.Imi reiau drumul spre casa in speranta ca parintii mei ajunsesera , iar poarta se deschise , dar imi aminteam ceva.
Afara era primavara.Eu atinsesem oglinda visului.Eram blocata in infinit, in toamna sufletului meu, in propria oglinda.Nici urma de primavara , ci doar infern, in propriul vis , in propaia lume , in propria toamna din care nu mai puteam iesi.
Si ca un bonus va voi arata inceputul din noua mea carte.Ca o privire pe furis.
Sperante pierdute pe rauri de soare...minte epuizata de ganduri fara sens.Acum stiu ca inca un suflet zboara, a cazut o noua stea.
Vei lasa dare de lacrimi in amintiri nepretuite < ale cutiilor pierdute.Simteam asta...gandeam asta...stiam asta...Simteam ceea ce toti simtitm.Imi aminteam si acum leaganul de lemn din gradina.Simteam si acum mangaierile soarelui.Dar intr-o zi,la o ora oarecare viata ti se poate schimba si schimbata ramane.Aveti un viu exemplu.V-as putea spune acum povestea mea,insa va voi rapi 5 secunde din vata.In ziua aceea:
Eram pe marginea patului...citeam o carte...privirea mi se indrepta spre siragul de margele de pe noptiera.Era atat de vechi.Margelele se ingalbenisera deja.L-am atins putin...doar putin...in secunda urmatore tot siragul se rupse.Margelele erau impreastiate peste tot . Asa mi sa rup si mie viata ca aceasta poveste....Asa se rupe viata orucui...
__________________________________________________
Sper ca va placut , acest capitol a fost mai lung.Astept pareri.
