=Buna.Voi scrie stil compunere niste sfaturi.Puteti considera acest capitol ca un fel de dialog cu mine.Va voi arata si niste intamplari din viata mea , iar la final voi pune o morala.
Ploua,cu niste stropii cat cioburile din oglinda cea sparta din beci.Ma indreptam spre scoala.Aveam niste cizme noi luate de mama.Ma bucuram asa de mult la vederea lor.Cine stie cat el voi purta ani de zile pana cand imi va lua altele , erau de la un magazin de firma,deci eram foarte bucuroasa de noua mea aparitie la scoala.Cobor scarile care duc spre oras.Deodata alunec pe scarile care erau denivelate , cu multe multe pietricele.Cizmele se rup.Plansete, urlete.Cu ce ma voi mai duce azi la scoala?Am stat pe scari pana ce o picatura rece de ploaie mi-a atins genunchiul.Era plin de sange in cazatura ma julisem.Cizmele erau de vina, erau prea lucioase pentru acel anotimp ploios.In acea zi am mers la scoala asa julita si am stat doar in sosete refuzand sa ma misc din banca.De atunci merg cu pantofiorii mei cei vechii.pe care ii am ne 4 ani , dar cu care nu am alunecat niciodata.
Morala:Cateodata, lucrurile vechi sunt mult mai de calitate decat cele noi si scumpe , la fel ca oamenii, oamenii saraci dar cu un suflet de aur sunt mult mai respectati decat cei bogatii care pot cumpara orice doar cu o amarata de hartie.
