Cum să explic asta?
Eu: Mai bine vorbim acasă, la mine... Ela: Sper că nu te-ai încurcat cu el că știi că el nu este genul de băiat cu relații.
Emma: Sper că nu l-ai lăsat să se apropie de tine...
Eu: ce cicălitoare sunteți, bine vă spun. El nu știa cum să scape de blonda aia și m-a rugat să îl ajut, adică să mă dau drept iubita lui...
Ela: El nu a făcut asta niciodată...
Emma: El doar îi spunea tipei să plece și gata...
Ela: Oare pune ceva la cale?
Emma: Habar nu am..
Eu: fetelor, nu mai fiți așa paranoice...
Ela: Mia, suntem paranoice tocmai pentru că îl cunoaștem!
Emma: am ajuns hai.
Ela: eu nu mai intru, am puțină treabă.
Eu: ce treabă?
Ela: o treabă...
Emma: să mergem.
Eu: hai.
Întrăm în casă și strig
Eu: Mama, am ajuns!
Mama: Deja?
Eu: da...
Mama: bine, eu plec la somn, să fiți cuminți.
Eu: bine!
Hai, să mergem în camera mea, trebuie să îți povestesc ceva.
Emma: ok.
Întrăm în cameră, ne așezăm pe pat și Emma se face auzită:
Emma: Deci, ce voiai să îmi spui?
Eu: Alaltăieri familia lui Marko a fost invitată la cină de ai mei, doar că de data asta a fost și Marko, după ce am mâncat mama m-a trimis la non-stop, și i-a spus lui Marko să meargă cu mine, pe drum i-am spus că îl urăsc și el mi-a spus că și el mă urăște dar cică cine știe peste ce drogat o să dau, eu nu l-am ascultat și am plecat singură, doar că el s-a gândit să mă sperie, deja când să venim acasă mi-a dat sacoul lui pentru că îmi era frig...
Emma: ce romantic!
Eu: și după scena asta am mers în camera mea, m-am schimbat în pijamale
Emma: în alea roz? 😂
Eu: da😂 nu mă mai întrerupe, așa, a venit el la mine în cameră și m-a întrebat de ce îl urăsc și i-am povestit de faza aceia de când îmi plăcea de el și a aflat, și după asta pur și simplu s-a bâlbâit puțin și a plecat...
Emma: lui nu îi stă în fire să facă asta, lui nu îi pasă dacă îl urăști sau nu, îi este indiferent...
Eu: Știu, și nu i-am înțeles reacția,a fost de parcă voia să își ceară scuze dar era prea orgolios...
Emma: serios?
Eu: chiar nu îl înțeleg...
Emma: cine o face?
Eu: vrei să ne uităm la un film?
Emma: da, ce film?
Eu: nu știu, ce spui de the notebook sau after?
Emma: after, ador partea în care ea află adevărul.
Eu: ok😂😂
Pui tu filmul? Eu merg să caut pijamalele noastre cu unicorn, ok?
Emma: ok!
Merg la dulap și caut prin pijamale și până la urmă le găsesc, îi dau cu pijamaua în cap Emmei și încep să râd destul de tare, dar fix atunci primesc și eu o pernă în cap.
Eu: asta înseamnă război!
Și așa a început, în timp ce noi ne bateam cu perne mama a intrat în cameră, și a primit o pernă în față...
Mama: cine a aruncat?
Eu/Emma: ea!
Mama: am înțeles, pentru asta sunteți obligate să îmi spuneți de cine vă place 😂
Emma: pot să spun eu? Simt nevoia să mă descarc...
Mama: schimbați-vă în pijamale, eu merg să scot înghețată și vă aștept jos, bine?
Eu/Emma: bine!
Ne schimbăm repede în pijamale și mergem la mama.
Emma: Deci, totul a început acum doi ani, el era tipul de băiat popular, dar nu era înfumurat, eu abia ce venisem în liceu, eram clasa zecea, îl știam de ceva timp pentru că era fratele unei prietene, noi doi am ajuns împreună, am avut ceva foarte frumos, până am aflat că eram un simplu moft de al lui, și până la urmă este împreună cu Lola, fata pe care o urăsc cel mai mult în lumea asta,iar el acum este la facultate...
Mama:Știți cum m-am cunoscut eu și Alexander?
Eu: Știu, dar sunt sigură că Emma nu știe
Mama: Ei bine, mie îmi plăcea mult să mă distrez și plecam destul de des la petreceri, dar până la vârsta de 18 ani nu îl întâlnisem niciodată, el mi-a luat apărarea atunci când o fată a sărit la bătaie pentru că ea credea că sunt cu Josh împreună.
Eu:Cu unchiul Josh?
Mama:Da, dar el era prieten cu fratele meu și știa adevărul, cumva am ajuns să vorbim, asta era ciudat pentru că era genul care nu vorbea cu fetele mai mici ca el, era cu nasul pe sus, mândru...
Se pare că destinul a vrut să avem doi copii.
Eu: Îmi este dor de Cristian...
Mama:Vezi tu trebuie să plece să învețe...
Eu:Emma, noi două trebuie să vorbim...
Mama:Ce să vorbiți?
Eu:Legat de școală...
Emma:Bine, o să fim în camera Miei în caz de orice
Am mers cu Emma în camera mea, mă așez pe pat și îi spun
Eu: Ție încă îți mai place de fratele meu? Te rog spune-mi că nu...
Emma:Ba da...
Eu: Știi bine că nu te merită, dacă te merita acum nu ar fi împreună cu fata pe care o urăști!
Emma:Nu pot să renunț de la o zi la alta la sentimente...
Eu:Care zi?! Sunt doi ani! Doi ani!
Emma: Tu nu înțelegi!
Eu:Ba da, înțeleg și foarte bine chiar...
Emma:Nu, nu o faci, nu înțelegi că nu alegi când, cum, cât, de cine te îndrăgostești, nu alegi pentru cât timp!
Eu pe fratele tău l-am iubit, dar el , el nu a făcut-o... Măcar am fost fericită...
Eu:Tu te auzi?!
Din cauza lui te-ai apucat de fumat!
Din cauza lui tu nu mai ești Emma cea veselă și plină de viață!
Emma:Și ce să fac dacă îl iubesc?!
Eu:De ce nu îl uiți?
Emma:Nu pot...
Eu:Eu nu știu, nu m-am îndrăgostit niciodată, nici nu știu dacă sunt capabilă să o fac...
Emma:De ce minți? Tu te-ai îndrăgostit de Jack
Eu:Ba nu...
Știu că are dreptate el a fost cel pentru care am dezvoltat cele mai profunde sentimente, dar l-am uitat!
Emma:Sigur..
Eu:Hai să dormim...
Emma:Nu știi când o să vină Cristian acasă?
Eu:Peste patru săptămâni.
Emma:În vacanță?
Eu:Da.
Emma:Hai că nu-i așa mult.
Eu:Noapte bună...
Nu pot să dorm,mă foiesc de vreo două ore și nimic...
Telefonul îmi sună și era....
