Astăzi trebuia să ne adunăm toți și să-l conducem pe Jonghyun pe ultimul său drum.Mi-e greu să spun asta dar dacă asta s.a întâmplat,mă trezesc îmi fac un duș și mă îmbrac în astea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
După cobor jos si erau toți băieții,Taemin si-a vopsit părul negru,și ceilalți membri tot negru.Sincer nu-mi place să-i văd tristi dar...Nu am cu ce să-i ajut decât cu încurajarea mea față de starea lor de spirit. Acum asteptam sa vina fetele,o sa vina așa. Super Junior EXO BTS Red Velvet f(x) Si multi alții Aud soneria cum suna așa că merg si deschid,fetele erau toate îmbrăcate în negru,și băieții din EXO ajunseseră. ***** Ajungem la clădirea unde se află și Jonghyun desigur,am auzit ca băieții din Super Junior și SHINee vor tine sicriul...mi-e greu să spun cuvintele astea.Ce-l mai înfricoșător cuvânt pentru mine este cuvântul...sicriu. Fetele plângeau,mai ales Gabriela,iar Maria pe umărul lui Kai,începe să se audă muzica cântată de niște femei,era ceva trist.Am dat drumul lacrimilor nemaiputând să le opresc,îmi era dor de el..îmi doream să fie aici să zâmbească să ne zică un sfat,cum făcea el. Îi văd pe băieți ieșind din clădire ținând de sicriul în care acum era Jonghyun...mi-aș fi dorit să nu se fi întâmplat asta.Ma uităm la Taemin era praf...nu l-am mai văzut așa niciodată,era trist..se uita în pământ dar și atent să nu scape sicriul. După ce l-au băgat în mașină am văzut cum Key și-a pus capul pe umărul lui Onew și a început să plângă în hohote Gabriela se ținea de mine plângând și ea,nu mai știam ce să fac..eram pierdută de-a binelea. După ce am plecat spre cimitir toți au "vorbit"cu Jonghyun înafara de mine,asteptam sa plece toți ca să mai rămân doar eu si cu "Jonghyun". După ce pleacă toți mă pun în genunchi și încep să zic tot ce aveam pe suflet. E:Jonghyun...acum vad ca visul pe care ți l-am povestit s.a adeverit,mi-am dorit atunci sa-mi spui ce probleme ai,dar n-ai vrut să-mi spui.Ar fi trebuit să insist atunci,să nu te fi lăsat până nu-mi spuneai.Dar n-am făcut-o...și regret acum.Mi-ar fi plăcut sa-mi fi spus că ești în depresie...mie și greu să spun asta. Te-am iubit așa mult...ca pe fratele meu pe care nu l-am avut niciodată. Încep iar să plâng nemaiputând să spun ceva,simt o mână pe umărul meu.Cand ma întorc era Taemin care se uita la piatra funerară,era așa trist...iar eu nu aveam cu ce să-l înveselesc. T:Hai acasă...iubito. E:Mai vreau să stau puțin..Spun în timp ce-mi trag nasul de la atâta plâns. T:Nu ti face bine,te rog numai plânge...o sa trecem si peste asta..împreună. E:Nu o să-l uitam nici când nu vom mai fi... T:Asa e..haide acum! Luam un taxi si în câteva minute ajungem acasă,mă schimb în ceva mai confortabil si ies afară să i-au o gură de aer și să fumez o țigare. În timp ce trăgeam din ea văd ceva dubios,o persoană care stătea cu spatele în fața casei mele,avea un par blond când se întoarce era...Jimin? Ce mai vrea acum? E:Jimin?!Țip ca să mă audă. JM:Vii puțin jos? E:Da! Cobor rapid scările gandindu-mă la ce o vrea sa-mi zică. E:Da? JM:Am vrut să vă spun condoleante,n-am apucat sa le mai spun. E:A..multumesc...cred? JM:Ești devastată așa e? E:Da..numai știu de mine,el într-un fel mi-a zis că are problemele lui.Dar nu a vrut să mi le zică. JM:Pentru că s.a gândit că o să te îngrijorezi. E:Da...dar n-aș fi spus la nimeni. JM:Nu contează,dacă n-au știut nici băieții...da pai tu. E:Cu asta îți dau dreptate. JM:Încă fumezi? E:Da..fac asta mai nou când sunt tristă s-au nervoasă. JM:N-ai fumat niciodată de față cu mine. E:Pentru că nu mai facut niciodată să fiu nervoasă. JM:Eu o sa plec...bye! E:Bye! Merg înapoi în camera noastră și mă pun lângă Taemin adormind. *In vis* Eram pe o pajiște,îmbrăcată într-o rochie albă lunga până în pământ,simplă fără încălțăminte.Pentru că iarba era curată,mă plimbam pânăvăd o persoană care avea...aripi? Mă apropii mai mult și îl văd pe...Jonghyun? E:J-Jonghyun?Ce faci aici? JH:Ale...Hey am vrut să te văd...am văzut că mai vizitat azi.Te-as ruga sa nu mai plângi. E:De ce? JH:Eusunt bine...însfarsit am linistea sufletească de care aveam nevoie. E:Dar cum de esti aici? JH:Ti am zis am vrut săte văd...visezi. E:De ce ai aripi? JH:Ah astea?Sunt un înger E:I-Inger? JH:Da...o sa fiu mereu acolo și-o să te păzesc. E:De ce ai ales asta? JH:Eram singur....eram doar eu cu depresia. E:Mă aveai pe mine! JH:Nu am a vrut să te impotmolesc cu probleme mele..Trebuie să plec,Nu uita!O să te văd mereu! Si dispare lăsând în urma s.a un fum alb. *Vis încheiat* Ma scol din pat speriată din cauza visului avut,merg jos beau umpic de apă și merg inapoi sus.Unde adorm pentru a 2 a oara în seara asta.
