M-am gândit mult la zile însorite și plimbări,
La apusuri fermecate și stele căzând în depărtări.
M-am gândit la tot ce-ar fi putut fi și nu a fost,
La noi, la zâmbete, la tot ce pare că n-are rost.
M-am gândit că poate nu a fost să fie...
Să fie clipe magice, mereu pline de bucurie.
M-am gândit chiar că eu nu merit iubire,
Cuvinte frumoase, întâlniri romantice, feerie.
M-am gândit mereu că viața-i ca un basm,
Ca una dintre cărțile pe care le citesc.
M-am gândit că ne vom învârti în dans...
Beți de amor...- pentru reverii acum plătesc.
Ce copil, ce gândire, ce idei!
Și totuși... știam atât de bine că tu nu ești ca ei.
Așa cum știam la fel de bine că eu nu-s ca ele
Și că între noi vor fi multe clipe rele.
M-am amăgit singură și tu n-ai nicio vină
Poate doar una- că ai ales să pleci.
Vedeam în tine frumusețe, bunătate, lumină.
Tu ce vedeai în mine printre-atâtea goluri seci?
CITEȘTI
Reverii în miez de noapte
Poesía„ Poezia este căsătoria realității cu idealul, în sufletul poetului. " - Bodgan Petriceicu Hașdeu Mi-am făcut cu greu curajul de a-mi împărtăși versurile. Bune, rele, nu judecați prea aspru vorbele ce curg din condei.
