Visul din urmă

Secrete și dezvăluiri

- Artirian, tipul cel nou? întreabă Dana curioasa.
- Nu, Arty, tipul cel nou pentru voi, dar vechi pentru mine...
- Deci tu îl cunoști de mai mult timp? Cum așa? Acum că mi-ai amintit... mi se parea dubios ca i-ai zis numele când a intrat... adaugă și Georgi
- Prefer sa mergem la o plimbare.
- Nu te-am mai vazut de suficiet timp... ce ai pățit? continuă mai apoi Dana
- Am fost blestemată, spun eu razând... cu o urmă de ironie în glas... glumeam, sunt bine, stați liniștite...
- Ești sigura? Nu se vede...
- Sigur, doar sunt obosită, nu dorm prea bine...
- Ok, atunci o lăsăm așa.
- Bine, ca să vedeți ca sunt bine, diseara film horror la mine. Oricine e invitat, ca în serile bune... doar nu am mai facut asta de mult timp.
- Și cu pedu ce facem, ști că suntem înca pedepsite...
- Contează? Azi e celalalt pedagog, nu e stres, el nu știe de pedeapsă.
- Bine, să mergem repede de aici, intervine și Georgi plictisită și supărată că nu a aflat nimic în legătura cu ceea ce era curioasă.
  Când să ieșim pe ușa internatului dăm de Arty care se grăbea spre internat și ne salută în fuga urcând scarile. Când acesta e destul de departe începe Georgi să mă trezească la realitate, adâncindu-mă și mai rău:
- Arată tare bine noul tip... mai că aș sări pe el.
- Uneori și eu aș sări... încă nu mă pot hotărî dacă aș sări să îl sărut sau să îl omor... cred ca un pic din amândouă... gândesc eu cu voce tare deja știind ca incepe interogatoriul...
- Ely... e ceva ce nu ne spui? întrabă Georgi cu cel mai copilăros glas.
- Nu, totul e perfect, uitați câte păsărele, câte floricele, iar cerul e așa de frumos, e perfect pentru plimbarea pe care ne-am hotărât să o facem.
- Nu evita subiectul... spui tot, aici și acum!
- Daaa... și să risc să mă audă cineva... nici o șansă, parcă noi trebuia să ieșim un pic... vă rog hai să mergem, nu vreau să risc să merg să bat la ușă la Arty.
- Bine, dar sper că ai o explicație foarte bună pentru asta.
- Am, doar că am nevoie de o pauză de la viață...
  Până la urmă am mers și la plimbare... într-un final. Am povestit vrute și nevrute, iar după ce am ajuns înapoi în internat le-am explicat toată situația cap-coadă.
- Dacă nu vrei să își dea seama de sentimentele tale... ar trebui să fiți ca înainte, nu ști nici el prin ce trece... încearcă Georgi să își dea cu părerea.
- Încerc, dar nu pot, nu știu ce e cu mine...
- Ok, nu poți tu... o facem noi... și ce mod mai bun de a o face decât să îl chemăm diseara la film?
- Fetelor, nu, proastă idee... nu prea mai vorbesc cu el... și dacă are nevoie de ceva prefer să vină el primul... știe unde stau.
- Cineva face pe morocănoasa...
- Da, dar dacă ați sta un pic să vă gândiți ați observa că am dreptate.
Ce să mai spui și cui? Când s-au văzut ieșite din camera mea... ce să mai planul a fost pus în aplicare... oare cum s-a simțit Arty când l-au chemat fetele și nu eu... cred că foarte nașpa, dar doar fetele s-au ocupat de chemat persoane.
  Seara au apărut Georgi, Dana, Doru, Marian, iar când să punem filmul se pare că și-a făcut și Arty apariția. L-am chemat înăuntru și am făcut prezentarile:
- Hei, el e Arty... iar ei sunt Marian, Georgi, Dana și Doru, haide, fă-te comod.
- Bună, încântat de cunoștiință...
- Scuze pentru invitația asta spontană, de obicei eu pregatesc camera, filmul si floricelele, iar fetele merg să invite persoanele... și, azi cum practic au scos raspunsuri pentru intrebari de genul: cum de îl ști? de când? cum v-ați cunoscut? unde v-ați cunoscut? Și câte și mai câte, s-au gândit să te invite și pe tine, îi spun încet, astfel încât să audă numai el.
- Deci nu mă voiai aici, scuze atunci, spune și încearcă să se ridice. Atunci în iau de mână și îl trag înapoi:
- Stai puțin, nu asta am vrut să spun, off prostuță sunt uneori... mă refeream că îmi cer scuze că te-au invitat ele și nu eu... știam că te cheamă, dar mă gândeam că vor fi mai discrete, măcar se vor prezenta înainte... mi-au spus cum te-au invitat și crede-mă că mi-a venit să vin să schimb felul în care te-au invitat, dar deja era prea târziu... mă mir că ai venit...
- Pai mi-au spus că tu m-ai invitat și vreau să ne înțelegem iar la fel de bine...
- Bine, mă bucur că zici asta, nici eu nu înțeleg ce a fost cu mine zilele astea de m-am comportat așa urât cu tine...
- Nu-i nimic, poate fi un nou început aici și acum... dar eu la 00 trebuie sa plec...
- Dacă nu, ce? Te transformi, Cenușăreaso? spun eu ironic și mă abțin să nu râd, dar el nu avea nici o forma de amuzament, ba chiar era îngrijorat. Hei, ce s-a întâmplat, doar glumeam.
- Știu, Ely, nu e vina ta, doar că eu la 00 adorm. În orice situație, eu adorm.
- Stai calm, Arty, nu se va întâmpla nimic daca adormi aici, nu îi voi lăsa să îți facă nimic, dacă o să vezi înainte de 00 și să pleci nu va fi nici o problemă, dar nici dacă adormi aici nu va fi, doar sunt paturi suficiente. Ce crezi, dorm eu în trei paturi?
- Dar nu aș vrea să mă vadă nimeni așa slab, fără nici o metodă de aparare.
- Nici eu nu am vrut ca un anumit tip să îmi afle toate secretele și tot ce se află în capul meu... în inimă nu ai scotocit sau nu ai aflat nimic?
- Am descoperit destule, dar nu am mai vizitat-o de mult timp... cred ca mâine merg și îi fac o viz...
  Nici nu apucă să zică ce are de zis că adoarme. Îl așez mai comod și mă uit și eu liniștită la film... când se termina filmul, strang tot și le spun tuturor noapte buna...
  Mai stau puțin și mă uit la Arty cât de frumos doarme, iar după mă pun și eu la somn...