Organizatoarea de nunți

XXIII

Noemi ajunse in Spania dupa un lung si obositor zbor. Desi fizic era in Spania, moral inca era in America. Nu ii venea sa creada ca dupa atata timp se intorcea acasa.

Iesi din aeroport, iar un zambet ii contura fata cand o cuprinse caldura. Pe timpul aflarii ei in Chicago acel soare ii lipsi.

Dupa o lunga calatorie cu taxiul, cobori in fata casei. Era bucuroasa ca in sfarsit e acasa. Afara observa o fata cu par albastru si cu ochelari de soare care o astepta nerabdatoare. La vederea ei Leonora isi scoase ochelarii si fugi in bratele ei.

- Noemi, mi-ai lipsit enorm!

Fata o imbratisa cu lacrimi in ochi si ii zambi.

- Si mie mi-a fost dor, Leo. Intra!

Fata o lua rapid de mana si in cealalta ii lua valiza. Imediat cum intra pe usa se departa de Noemi si se aseza pe podea pentru a deschide bagajul. La vederea acelui comportament copilaresc, fata incepu sa rada si se aseza alaturi dea.

- Serios? Chiar nu mi-ai luat nimic?

- Leo, ei bine...

Fata nu reusi sa continue, caci un glas o opri.

- Vai, vai, pe cine avem aici? Nu cumva Noemi?

Fata isi privi matusa si se ridica. Dori sa o imbratiseze, insa femeia mirosea a alcool.

- Tía(matusa), iar ai baut?

Femeia dadu din nas si se aseza jos langa Leo. Fata se dadu un pic mai departe, iar femeia incepu sa ii arunce hainele din bagaj. Noemi se apropie de Irene pentru a o opri, insa ea o impinse, iar fata cazu.

- Unde ai pus banii?

- Tía, nu am bani.

Femeia o privi ranjind si baga mana intr-un mic buzunar si scoase de acolo mai multe bancnote. Erau toti banii economisiti de ea pe vremea aflarii ei in America.

- Nu, te rog! Banii aceea sunt pentru Leo. Nu ii lua!

-De acum sunt ai mei. Sa nu crezi ca sora ta sta aici pe gratis. Nici tu.

Irene pleca de acasa, iar Noemi incepu sa isi stranga lucrurile nervoasa. Nu avea sa mai tolereze o asa atitudine fata de ea sau de sora ei.

- Noemi, ce faci?

Fata nu ii raspunse ci mai scoase o geanta si incepu sa isi stranga restul lucrurilor, alaturi de cele ale Leonorei.

- Plecam. Mai am niste bani salvati pe card. Vor fi destui pentru a inchiria un mic apartament, apoi voi reveni la munca si ne vom intretine.

Leo aproba si incepu sa o ajute, in timp ce Noemi isi suna cateva prietene pentru a afla daca are vreo sansa sa gaseasca un apartament vacant. La scurt timp gasi si multumi in gand ca are prieteni care sa o ajute. Leo termina cu bagajele si imediat au chemat un taxi. Dupa un lung drum aceasta ajunse in fata unui bloc. Prietena ei Amely o astepta nerabdatoare. O lua in brate si ii sopti un "mi-a fost dor". Le ajuta cu bagajele si urca cu ea pana unde avea apartamentul.

- Sper ca va va fi comod. In legatura cu chiria nu te ingrijora, ne vom intelege. Stiu ca matusa Irene probabil te-a facut sa te muti, insa nu te ingrijora. Noi te vom ajuta.

- Noi?

Fata o intreba uimita, iar un barbat intra in apartament. Noemi imediat il recunoscu si il imbratisa strans.

- Samuel!

Leo de asemenea il recunoscu si la randul ei il imbratisa. Sam impreuna cu Amely erau prietenii ei inca din copilarie.

- De ce nu ai sunat imediat cum ai ajuns? As fi venit imediat cu masina. Nu as fi dorit sa ne intalnim in asa situatie.

- Ar fi trebuit sa fie o surpriza, insa nu a fost.

Ea ofta, iar Amely o mai imbratisa odata.

- Noi te vom lasa. Stiu ca esti extrem de obosita, asa ca ar fi mai bine sa te odihnesti. Acum ca ai venit ne vom intalni mai des.

- Noemi, pot vorbi cu tine o clipa?

Fata dadu din cap aprobator, iar cei doi s-au retras in bucatarie. Noemi se aseza obosita, iar Sam ii lua mana in a lui.

- Stiu ca probabil nu e momentul potrivit, insa vreau sa te intreb daca te-ai mai gandit la propunerea mea.

- Sam, uite, sincer nu am avut ocazia sa ma gandesc, insa iti promit ca voi lua o decizie cat de curand.

Barbatul ii saruta mana apoi ii zambi. Se intoarse cu ea la Amely si Leo si isi lua ramas bun, plecand. La scurt timp fiind urmat si de fata.

Noemi si Leo au ramas sa isi puna lucrurile. De acum acel apartament era casa lor, iar Irene nu ar mai trebui sa le incurce vietile.

Dupa plecarea lui Noemi, Milo isi facu si el bagajul. Alaturi de Sky, Felix si Alec, zbura in Spania. Desi stia ca e doar vina lui si ca doar el trebuie sa mearga, fara Sky nu ar fi reusit nimic. Doar ea stie unde sta Noemi, iar fara a fi luata refuza sa ii spuna.

Dupa un zbor extrem de obositor, cei patru au ajuns pe pamanturile spaniole, iar in scurt timp erau in drum spre casa lui Noemi. Sky si Milo au iesit din masina, in timp ce Alec si Felix, au ramas sa ii astepte in taxi. Se apropie de casa din fata sa si batu la usa. La scurt timp Irene deschise si privi uimita barbatul din fata sa.

- Cred ca ati incurcat adresa!

Dori sa inchida usa, insa barbatul o opri. Deschise usa mai tare, iar femeia il privi socat.

- Aici sta Noemi?

- Ah, ai venit sa cauti acea parasu...

- Taci! Nu incerca sa spui vreun cuvant urat despre Noemi, altfel nu va fi nimeni mai rau decat mine.

Femeia isi lasa privirea in jos, iar Sky isi privi uimit fratele.

- Sa nu mai aud nimic, deoarece demnitatea lui Noemi e si demnitatea mea. Poate, tu, nu stii cine sunt eu, insa fii sigura ca eu stiu cine esti si nu iti voi mai permite sa o ranesti.

Milo alaturi de Sky au plecat, iar la intoarcerea lor la masina baietii au inteles ca nu au dat de Noemi. Au rugat soferul sa ii duca la casa pe care o inchiria, iar pe drum Milo dadu cateva telefoane. Nu il interesa cum, insa pana a doua zi trebuia sa aiba locul unde acum se afla Noemi.

Stiu, probabil un capitol plictisitor, insa mereu exista si de astea. De asemenea poate unele fapte par nerealistice, insa asta e fictiunea si trebuie tratata ca atare.