Organizatoarea de nunți

XII

Noemi fu prima care se desprinse din sarut, insa Milo nu o lasa sa se departeze prea mult. Ii sterse cateva lacrimi care inca ii acopereau fata si incepu sa o mangaie.

- Bella, multumesc ca esti langa mine si imi asculti povestea.

Noemi se apropie mai tare si il imbratisa, iar el accepta bucuros acea imbratisare calda.

- Stii, urasc femeia care mi-a distrus familia. Urasc femeile care pentru bani sunt gata sa distruga tot in calea lor. Daca ar veni in fata mea, as fi in stare sa o omor fara sa clipesc.

Noemi incepu sa planga zgomotos, iar Milo nu putea intelege ce are, insa fata isi sterse rapid lacrimile.

- Mama mea, a fost si ea o asemenea femeie. Una amante. A distrus si ea o familie, familia ei proprie. Doar pentru bani. Ea mi-a lasat tatal pentru un barbat mai bogat si atunci mi-am pierdut mama. Inregistrez acele filmari nu doar pentru ca nu pot sa imi infrunt matusa ci si pentru ca aceasta sa nu ii spuna nimic surorii mele. Ea nu stie ca mama noastra inca traieste. I-am spus ca a murit intr-un accident de masina si  ca nu stiu unde este ingropata, insa in fiecare an petrec o slujba pentru ea, pentru mama mea care este vie.

Fata izbucni mai tare in plans, iar Milo incepu sa ii stearga rapid lacrimile.

- Nu plange. Te rog, bella, nu plange. Nu imi place. Ma simt rau ca nu pot sa te consolez.

- Sunt bine, foarte bine. Nu e nevoie de consolare.

Milo o privi si ii saruta fruntea.

- Bella, chiar si o persoana atat de puternica ca tine are nevoie de cineva care sa o sprijine.

- Multumesc. Acum ca iti spun tie acest secret ma simt mai bine.

Barbatul ii arunca o privire nevinovata si ii lua mana in a lui.

- Stii, mai am un secret. Nu am idee de ce am facut acel lucru, insa te-am pus sa porti acel inel de logodna intentionat. Nu doream ca el sa ajunga la Atena. De fapt nu vreau ca nunta cu ea sa aiba loc. Simti? Lucrul acesta ciudat care se simte intre noi. Ce ciudat ar fi daca dupa aceasta logodna am ajunge sa ne casatorim.

- E posibil. Ce ar fi daca ne-am casatori acum?

- Posibil, insa acum cred ca se va intampla alt ceva.

Noemi dori sa il intrebe ce urma sa se intample, insa nu reusi. Milo arunca un pahar de apa peste ea. Fata il privi socata, iar el incepu sa rada.

- Acum te simti ca si mine cand ai scapat acele pahare pline peste mine.

Ea il privi un pic si ii intoarse spatele. Barbatul se apropie de ea, insa ea se departa.

- Bella, nu imi spune ca te-ai suparat.

- Ba da! Eu am scapat paharul neintentionat, iar tu...

Acesta ofta, si se aseza pe marginea patului alaturi de ea.

- Scuze, bella. Scuze.

Fata ii zambi si incepu sa rada. Barbatul o privi un pic, iar apoi se ridica din pat si o trase si pe ea. O lipi de el si isi apropie buzele de urechea ei.

- Razi cumva de mine?

Fata dori sa raspunda, insa impietri. Apropierea dintre ei doi o facea sa se simta atat de bine.

- Milo, imi este somn.

Barbatul dori sa raspunda ceva, insa observa cum ochii incep sa i se inchida. Zambi la vedere acelei imagini si se apropie cu ea de pat. O ridica in brate si dadu plapuma la o parte pentru a o intinde pe pat. I se alatura si el imediat, iar fata incepu sa mormaie ceva si il imbratisa. Milo zambi si inchise ochii. Adormi linistit si simtindu-se implinit dupa multa vreme.

- La dracu!

Milo deschise ochii nervos si isi intoarse capul spre telefonul care suna de zor. Incerca sa il ia de pe noptiera, insa ceva il oprea sa se miste. Cand isi intoarse privirea o observa pe Noemi cum doarme pe el, imbratisandu-l. Barbatul zambi pentru o secunda, insa imediat acesta ii pieri. Nu isi putea da seama ce cauta ea in patul lui si in asa pozitie. Totusi asta era a doua lui problema. Telefonul inca suna, iar el facu un efort si raspunse.

- Milo, frate, de ce nu raspunzi. Avem jumatate de ora de cand sunam. Puteai sa spui ca nu vii la cina.

- Alec, scuze, conferinta.

- Bine, Milo, apropo eu si Felix vom ajunge acasa in zece minute.

Barbatul inchise si isi masa un pic tamplele, iar apoi isi intoarse privirea spre Noemi. Imediat isi aduse aminte ca in cateva minute verisorii lui vor ajunge, iar el e in pat cu ea. Incerca sa o strige pentru a o trezi, insa fata nu dadu nici un semn ca ar vrea acel lucru. Acesta lua un pahar cu apa rapid si incepu sa o stropeasca pe fata, iar ea se trezi. Cand deschise ochii tresari speriata la vederea lui Milo deasupra ei.

- Ce cauti in camera mea?

Se ridica rapid, insa o durere apasatoare puse stapanire pe ea. Milo o privi speriat si se apropie de ea, insa ea ii facu semn sa se opreasca.

- Sunt bine, Milo. Ce cauti aici? Si de ce capul imi bubuie?

- Eu? Noemi, tu esti in camera mea.

Fata se ridica rapid si simti cum ameteala o cuprinde. Facu un pas si simti cum e gata sa cada, asa ca se prinse de bratul lui Milo. Acesta o privi ingrijorat si o prinse de talie.

- Ce ma fac eu cu tine?

Fata nu ii raspunse si se lasa condusa de el in camera sa. Milo o ajuta sa se intinda si in scurt timp ii aduse o pastila si un pahar cu apa.

- Te va ajuta.

- Milo, ce s-a întâmplat intre noi?

- Nu imi amintesc, Noemi, insa nu avem timp de vorba. Felix si Alec vor ajunge imediat, iar eu nu vreau sa fiu la tine in camera cand ei vor veni. Asa ca bea pastila si culcate.

- Noapte buna, Milo.

Barbatul dadu din cap si se indrepta spre usa. O deschise si iesi, apoi privi fata prin sticla semi transparenta si sopti:

- Noapte buna, bella.