Fire de iubire

3.

          Kira nu a venit acasă de mai bine de 24 de ore și asta ar trebui să mă îngrijoreze, dar cine e ea pentru mine ca să-mi fac griji? Am probleme mult mai mari decât asta, cum ar fi faptul că sora mea mă urăște și mi-a dat clar de înțeles că nu vrea să mă vadă. 

          Încerc să uit de cele întâmplate ieri și-mi deschid cărțile ca să repet unele teme pentru mâine.

          Caut prin rucsac, apoi prin dulap, pe masa de lucru și pe sub pat. Nu găsesc nicăieri caietul cu notițe de la ora de design. Deschid și dulapul Kirei, poate s-a amestecat printre cărțile ei și l-o fi luat ea din greșeală. Nu e nici aici. Ah, cum am putut să uit, probabil l-am uitat la bibliotecă când căutam materiale suplimentare pentru cursul de design vestimentar. 

          Îmi pun repede o pereche de pantaloni pe mine și-mi arunc o geacă în spate, apoi fug spre biblioteca din campus. E încă devreme așa că ar trebui să fie încă deschisă. 

          Alerg până în fața clădirii și nu-mi mai ajunge aer ca să urc scările. Mă opresc la baza acestora ca să-mi trag sufletul. Nu știu de ce m-am grăbit atât de tare, oricum nu cred să le mai găsesc. Ori le-o fi aruncat doamna care face curățenie, ori le-o fi luat bibliotecara în cel mai bun caz. 

          Urc scările și merg pe hol până la ușile care duc spre bibliotecă. Aceasta e mai plină decât în mod normal, ceea ce mă impresionează într-o măsură oarecare. 

          Mă apropii de bibliotecară și încă mai sper să-mi recapăt notițele. 

          ─ Bună seara, zice aceasta zâmbind. Te pot ajuta cu ceva?

          Pare a fi bine dispusă azi. Cred că-i face plăcere să-și vadă locul preferat atât de plin de elevi. 

          ─ Da. Mi-ai uitat aici un caiet cu notițe, nu l-ați găsit din întâmplare? 

          Mă uit la chipul ei sperând că în următoarele secunde voi primi o veste bună. Dacă nu-mi găsesc notițele o să pic cu siguranță la design. 

          ─ Îmi pare foarte rău. Nu s-a apropiat nimeni să-mi dea vreun caiet pierdut sau ceva. Poate l-o fi luat careva din prietenii tăi. Nu te pot ajuta cu nimic. 

          Îi mulțumesc doamnei și mă îndepărtez de ea. 

          Mă învârtesc printre rafturile cu cărți pe unde știu că am fost data trecută. Poate caietul meu s-a strecurat întâmplător printre ele și l-am pus pe raft. 

          Nu e nicăieri. Apoi văd printre paginile unei cărți o foaie. Pare a fi pusă special aici ca să fie văzută. Trag de colțul care stă afară, apoi despăturesc foaia.

          ,,Caietul tău e la mine. Vreau doar să trac câteva priviri asupra notițelor pentru că mi se par interesante. Ți-l întorc înapoi cât de curând sper să nu te superi. Semnat J.''

          Să nu mă supăr? Cu ce ocazie mi-a luat caierul? Și de unde a știut că voi găsi biletul? Și numele cui se începe cu j? Nu-mi aduc aminte ca numele vreo uneia dintre colegele mele de la cursul de design să se înceapă cu litera j. Asta începe să devină ciudat.