Acel "ceva"

Tot răul spre bine!

Era 4 iunie 2011. Aparent o zi la fel ca toate celelalte. Dar de fapt această zi chiar avea ceva special. Aceasta era a 11-a aniversare a Cristinei. De fiecare dată când era ziua ei se aștepta la ceva spectaculos și ieșit din comun,dar slabe erau șansele să se întâmple așa ceva. Nu-și dorea cadouri mari și costisitoare deși nu avea o situație chiar modestã. Tot ce-și dorea ea era să aibă prietenii aproape și să petreacă o zi minunată.
Cum a deschis ochii a zărit pe măsuța de lângă pat,folosită pe post de noptieră,două pungi de cadou viu colorate și o cutie la fel de împopoțonată. S-a ridicat somnoroasă din pat și a mers să descopere ce se afla acolo. A desfăcut prima dată cutia,în care se afla o pereche de teniși negri alături de biletul "La mulți ani,scumpo! Sperăm să-ți placă cadoul nostru. Cu drag,mama și sora ta!". Cristina a fost încântată de cadoul primit,dar era nerăbdătoare să le deschidă și pe celelalte. A luat prima pungă ce avea imprimată o poză cu un cățel drăguț și s-a uitat curioasă să vadă ce ascunde. În pungă era o ciocolatã,surprinzător,preferata ei și un hanorac cu glugă,de culoare gri. Se întreba cine,oare,i-a ghicit atât de bine gusturile așa că a căutat mai atent în pungă să vadă dacă nu cumva i-a lăsat și un bilet. Într-adevăr,era și o felicitare. O deschide grăbită și citește : " Draga noastră Cristina,îți urăm un călduros "La mulți ani!",multă sănătate,fericire și o zi de naștere minunată. Cu drag,bunica și bunicul!". Dacă bunica și bunicul au trimis pachetul acesta,înseamnă că a ajuns ieri și a fost bine ascuns,pentru că la noi,în Constanța,poșta expediază colete numai în zilele de miercuri iar astăzi este joi,gândi Cristina. Deschide și al 3-lea cadou,tot o pungă cu desene vesele. În aceasta se afla o minge de fotbal,căci era sportul preferat al Cristinei,și multe dulciuri. Acest cadou trebuie să fie de la unchiul și mătușa,își spuse ea,care deși locuiau la doar două case distanță și i-l puteau da personal au preferat să-l pună la un loc cu celelalte.
Astăzi era ziua ei și era nevoită să ia parte la masa în familie care urma,fapt ce n-o bucura prea tare,dar fiind ziua ei nu avea scăpare. Se pregătește repede și pleacă spre școală. Era cât pe-aci să întârzie la prima oră deoarece a zăbovit prea mult pe drum împreună cu Maya,cea mai bună prietenă a ei,care era cu trei ani mai mare decât ea.
- Ce planuri ai pentru azi,Cris? Întreabă curioasă Maya.
- Planuri? Păi...deocamdată nimic. Ce planuri aș putea avea? Avem ore până la 14.00 iar când ajung acasă trebuie să mai fac și teme,doar știi că mâine avem istorie. Pe lângă asta,mai am și "magnifica" cină în familie la care trebuie să fiu prezentă.
- Ai dreptate. Dar...eu tot nu înțeleg de ce nu vrei să petreci timp cu familia ta...
- Cum adică nu înțelegi? Maya,pe bune,vorbești de parcă n-ai știi! Ai uitat toate momentele groaznice în care mă compară cu Ioana? "Sora ta e mai cuminte,e mai responsabilă,e mai ascultătoare,tu de ce nu poți să fii ca ea?". Ai uitat toate momentele în care mă fac să mă simt total neimportantă în comparație cu Ioana?
- Da,Cris,știu! Dar probabil că nu o fac cu rea intenție...
- Și dacă nu o fac cu rea intenție cu ce mă ajută pe mine? Singurul lucru care mă deranjează este că nu mă acceptă așa cum sunt și vor să fiu ca Ioana,înțelegi?
- Bineînțeles! Și eu aș reacționa la fel!
- Uite,este ora 07.58 iar noi ne-am întins la vorbă. Mai bine am merge spre clase,ne vedem la pauză.
- Sigur,ne vedem!
Ziua a trecut destul de repede. Deși era aniversarea ei,Cristinei nu părea să-i pese prea mult,o considera o zi ca toate celelalte. A ajuns acasă și până seara nimic deosebit nu s-a mai întâmplat. A venit seara și masa era gata,aranjată cu tot ce se putea mai frumos iar rudele se strânseseră deja. Unchi,mătuși,verișori,verișoare și prieteni apropiați erau prezenți. Cristina nu prea era atentă la ceea ce se discuta în jurul ei,era absorbită de propriile gânduri. Brusc,dintr-o parte a încăperii aude pe cineva spunând "Ești o fată minunată,Ioana! Ar fi bine dacă și Cristina ți-ar călca pe urme!",frază care o face atentă pe Cristina. Era sigură că așa se va întâmpla,totul în jurul ei era legat de Ioana. Scuzându-se că este obosită,Cristina urcă în camera ei. Era foarte dezamăgită de cele întâmplate,atât de dezamăgită încât nici de felia de tort de pe farfurie nu se putea bucura. O afectau toate comparațiile cu Ioana pentru că nu le înțelegea. Nu înțelegea ce anume din ceea ce face ea este greșit,nu înțelegea de ce trebuie să fie ca Ioana. Se considera oaia neagră,așa o făceau ei să se simtă! Ultimul ei gând înainte de a adormi a fost "Și de data asta ai avut o aniversare cum nu se putea mai bine,Cris...ca toate celelalte de altfel!"
Zilele au trecut foarte repede și așa a venit și ultima zi de școală. Era 21 iunie,probabil cea mai fericită zi pentru toți elevii. Ei bine,nu și pentru Cristina. Gândul că vine vacanța o bucura,dar avea și părți negative. Una dintre aceste părți negative,în cazul Cristinei,era că trebuia să petreacă mai mult timp cu familia ei de care nu era așa de apropiată. Aceasta a obținut premiul doi în acel an. Era o elevă bună,dar avea și materii la care nu se pricepea și pe care nu le înțelegea oricât s-ar fi străduit,lucru care nu era valabil și în cazul Ioanei,eleva bună la toate,cu note numai de 9 și 10. Și acesta era,bineînțeles,un motiv în plus să fie lăudată în fața Cristinei.
A trecut și prima săptămână de vacanță,și a doua... Cristina nu făcea altceva decât să bată mingea ziua-ntreagă,să meargă cu bicicleta și rolele sau chiar să meargă la pescuit cu băieții din zonă,căci era o fire mai băiețoasă. Acest fapt nu a întârziat să stârnească observații din partea mamei ei. Cristinei nu-i prea plăcea să citească..poate pentru că nu găsise o carte pe placul ei..alt motiv care nu-i prea era de ajutor. Vine de afară cam pe la ora 21.30 și merge la bucătărie să mănânce ceva. Mama ei aude zgomote,căci între noi fie vorba,nu era prea îndemânatică,și vine să vadă ce se întâmplă.
- Tu ești,Cristina?
- Da,mamă.
- Și ce zdrăngăni așa de zor?
- Îmi pare rău,încercam să iau niște farfurii din sertar...
- Dacă ai fi venit la timp la masă nu ar mai fi fost nevoie.
- Dar masa se servește în jurul orei 19.30,ce să fac eu în casă de la ora aia? Știi că nu-mi place să mă uit la televizor.
- Puteai face ceva educativ,să citești o carte,de exemplu. Ioana a citit toată ziua.
- Iar Ioana? M-am săturat să mă tot comparați cu tocilara de Ioana care nu face altceva decât să stea toată ziua cu nasul în cărți. Știi prea bine că nu-mi place să citesc,dar în ciuda acestui fapt am note destul de bune.
- Cristina,nu fii obraznică! Ioana nu este tocilară,și chiar dacă ar fi nu văd nimic rău în asta. Mi-ar fi plăcut să semeni mai mult cu ea!
- Da? Ei bine,mie nu! Eu vreau să fiu eu însumi,cu personalitatea mea,nu copia fidelă a Ioanei!
- Cristina,ești pesepsită! O săptămână nu mai ai voie afară!
- Ahahahaha...asta mai vedem noi! M-am săturat până peste cap de voi! De data asta chiar am un plan! Spune Criatina ca pentru sine.

---------------------------------------------------------
P.s: sunt chiar curioasă dacă va citi cineva și ce părere aveți despre început..
P.s2: știu că primul capitol nu este chiar așa de interesant,acțiunea va începe pe parcurs.
Mulțumesc pentru răbdarea de a citi! :)