Acel "ceva"

Aparentele inseala.

In scurt timp se terminara reclamele si incepu emisiunea. Inca din primele clipe Cristina ramse cu gura cascata iar un fior cald ii traversa sira spinarii. Nu stia ce este acea senzatie si de ce a aparut tocmai acum. Atentia i-a fost putin distrasa cad a auzit-o pe Ana spunand:

-Este una din emisiunile la care participa Alin saptamana aceasta.

-Si care este el? Intreba sfioasa Cristina.

Nici nu termina de spus, iar camera se indrepta catre un tip aflat pe marginea platoului de filmare. Era inalt, blondut, cu parul putin mai jos de umar si ochii verzi, ce inspirau mister.

-El este Alin, spuse Ana, parca asteptand reactia Cristinei.

Aceasta, insa, nu raspunse. Era extrem de concentrata la imaginile pe care le vedea si care o surprindeau asa de mult. Cand i-a auzit vocea a fost cu adevarat uimita. Avea ciudata senzatie cum ca mai auzise acea voce, lucru care era doar in imaginatia ei. Desi era constienta ca este imposibil sa-l stie de undeva, avea acel sentiment de deja-vu  desi era prima oara cand il vedea. Intr-adevar, era surpinsa, si-l imaginase total diferit iar cand a vazut cum este de fapt, n-a stiut cum sa reactioneze. A privit toata emisiunea in tacere, fara a putea scoate un cuvant. Stia ca nu va uita prea curant acel moment.

Timpul a trecut mai repede decat si-a imaginat ea. Era clasa a8-a, crescuse, vedea altfel lucrurile. Desi avea doar 14 ani era foarte matura pentru varsta ei. Toate experientele, mai mult sau mai putin frumoase au facut-o sa vada cum este viata cu adevarat.

De Craciun, Ana i-a daruit o chitara deoarece ii placea foarte mult sa cante la scoala, la orele de muzica. Odata cu acest cadou, pana la inscrierea la cursuri nu a mai fost decat un pas. Era foarte fericita ca urma sa invete sa cante la chitara, la propria ei chitara. Acest lucru urma sa o ajute si pentru admiterea la facultate de arta teatrala deoarece in probe era inclus si un instrument muzical.

Avea emotii la primul ei curs de chitara. Se tot gandea cum o sa decurga, daca o sa se descurce. Pasea tematoare pe coridorul unde se afla sala de curs, cu pasi mici si nesiguri. Incaperea in care urma sa se desfasoare lectiile de chitara nu era foarte mare, aproape goala, doar cu cateva scaune si o scena mare. Nu era singura, inaintea ei venisera doi baieti si o fata. S-a asezat nesigura pe unul din putinele scaune existente in acea camera si astepta. Dupa nici cinci minute, usa se deschide iar un tip inalt intra grabit.

-Salut tuturor! Eu sunt Andy. Cu mine veti face cursurile de chitara.

Ca o prima impresie, Cristina era multumita. Andy avea in jur de 24 de ani, era brunet, avea ochi caprui si parul ravasit. Avea o constructie bine pusa la punct, cam 1,90 m si un aspect placut. Ceea ce mai remarcase Cristina era zambetul lui foarte cald.

-Deoarece este prima lectie pentru toti, o sa incepem cu notiunile esentiale, spuse Andy hotarat.

Dupa ce a acordat toate chitarile a decis sa-i invete, pentru inceput, taria corzilor. In timp ce se chinuia sa ciupeasca corzile, Cristina simti o respiratie in ceafa. Era Andy. Acesta se apropie de ea, ii cuprinse mainile cu ale sale si ii spuse:

-Uite, trebuie sa ocupi spatiul dintre corzi cu mana asta si apoi sa ciupesti corzile.

Cristina se uita cu coada ochiului la el. Avea niste ochi cafenii ce ii scoteau in evidenta parul de un negru stralucitor. Era frumos, iar Cristina nu se ferea sa recunoasca acest lucru. Isi pastra, insa, o urma de indiferenta fata de el, o invata sa cante la chitara si atat.

La cel de-al doilea curs, Cristina era din ce in ce mai emotionata, fara sa stie motivul. Cand Andy intra in sala, neatent de fel, se impiedica de prag si darama cele doua scaune aflate langa usa. Amuzat pana si el de cele intamplate, au trecut repede peste acest eveniment. Isi propusese ca la acel curs sa-i invete cum sunt reprezentate notele muzicale pe corzile fiecarei chitari. Se aseza pe un scaun si lua hotarat chitara.

-Uitati, ciupind prima coarda reprezentati nota DO.

Facu o demonstratie pentru a intelege cu totii mai bine, dar sunetul nu iesi cum si-ar fi dorit el.

-Upss! Acesta este DO major, dar nu inteleg de ce. Probabil s-au dezacordat chitarile, desi le-am acordat data trecuta, spuse acesta nedumerit, in tot acest timp privind-o cu insistenta pe Cristina.

-Nu cred ca s-au dezacordat, e posibil sa sune asa pentru ca o tii invers...cred. Spuse Cristina amuzanta.

Andy se uita  atent la chitara, la manerul acesteia si constata ca intr-adevar o tinea invers.

-Da, asa este! Scuze, nu prea eram atent.

Felul lui spontan de a fi o atragea pe Cristina, desi nu voia sa se indragosteasca de el, cu gandul ca el nu o place si nu ar vrea o relatie cu ea, cel mai probabil din cauza diferentei de varsta dintre ei. Ar fi vrut sa stie ce gandeste el, daca din cauza ei este asa de neatent si impiedicat la cursuri si de ce o priveste cu asa insistenta. Daca lua in calcul si faptul ca de ea era cel mai apropiat dintre toti cei de la curs, ar fi putut crede chiar ca si el o placea. Era, oare, posibil? Aceasta intrebare nu-i dadea deloc pace Cristinei.

Dar zilele treceau, Cristina nu avea ocazia si nici curajul sa discute serios cu Andy. Nici el nu incerca sa vorbeasca cu ea despre acest subiect si altfel, Cristina deveni confuza in privinta lui. Nu stia daca el chiar tinea la ea sau era doar rodul imaginatiei sale, nu stia de ce se comporta diferit cu ea fata de ceilalti, nu stia cum sa mai reactioneze. In prezenta lui se simtea bine, dar ii era frica sa continue.

-Ana, vreau sa-ti spun ceva, zise sfioasa Cristina, in timp ce erau la masa.

-Da, te ascult!

-Vreau sa renunt la cursurile de chitara. Iti multumesc ca m-ai inscris si ca mi-ai daruit chiar si o chitara dar...

-Dar ce? S-a intamplat ceva? De ce vrei sa renunti?

-Pentru ca imi ocupa foarte mult timp, sunt clasa a8-a si trebuie sa ma concentrez mai mult pe scoala.

-Bine, daca asta vrei tu. Te duci maine si vorbesti cu instructorul.

-In regula, spuse aceasta absenta.

A doua zi, cand intra in sala de repetitii era doar Andy si unul din baietii din grupa ei. Se apropie de el, cu gandul sa para serioasa si hotarata.

-Hei, Andy!

-A! Buna, Cristina!

-Buna!

-Ai ajuns devreme, ii asteptam si pe ceilalti.

-De fapt, voiam sa-ti spun ca renunt la cursuri...

-...

--------------------------------------------------------------------------------------

Multumesc pentru cele 300+ de vizualizari! Sper sa continuati sa-mi citit cartea si sa-mi spuneti parerile voastre, ma ajuta mult.

P.s: Stiu ca arata groaznic fara diacritici dar am fost nevoita sa-l scriu pe calculator unde n-am tastatura speciala..