Gardienii

capitolul 11

Pov.Eva
Sunt așa de panicată. Meli a dispărut cu ciudatul ăla iar eu nu știu ce să fac , nu pot permite să se întâmple asta , trebuie să o salvez neapărat.
Alerg panicată vrând să caut pe cineva să mă ajute .

Brusc pe ciocnesc de un corp solid și cad jos . Mă uit speriată la persoana din din fața mea . Oftez ușurată fiind mulțumită că persoana din fața mea este Lucas.

-Eva? ( spune ajutându-mă să mă ridic de jos)

Sar în brațele lui speriată începând să plâng . Acesta îmi răspunde la îmbrățișare .

-Ce s-a întâmplat? ( spune blând spre mine)

Lucas este un om atât de bun . Este un om frumos și la exterior dar și interior .

-Melissa a fost răpită!

-Stai , Ce?( spune mirat)
Cum naiba s-a întâmplat?

-Vroiam să mergem la ea acasă, dar a apărut un ciudat și a răpito. Numele lui era...

-Thomas?

- Da, așa îl chema .

Îl observ pe Lucas cum se încruntă , probabil fiind nervos de situație și îl înțeleg perfect.
Mă i-a de mână fugim amândoi.

-Unde mergem?( întreb eu)

-La prietenii mei . Ei ne vor v-a ajuta să o găsim pe Meli .

Pov.Meli

Îl observ pe Thomas cât de strâns mă ține de braț, vrând neapărat să nu încerc ceva. Mă uit la locul în care sunt observând un loc atât de întunecat . Aura asta pe care o simt este atât de întunecată, începând să simt fiori foarte mari pe șirea spinări .

-Unde suntem?

-Pe Evidia ! ( spune zâmbind spre mine)

Evidia , locul de unde este Lucas , de unde a început toată povestea.

Mă uit la locul de aici ,sigur nu arăta așa înainte când părinții lui Lucas erau regii aici . Mă uit la regatul mare și întunecat analizandul foarte atent .

Îl observ pe Thomas cum mă trage brusc de braț începând să mergem spre regat .
Intrăm în regat observând cât de întunecat este înăuntru. Cum pot oamenii să stea întru-un loc ca ăsta ?

Thomas îmi dă drumul la braț observândul cum merge calm în spatele meu . Cum naiba scap de aici nu știu .

Observ o ușă foarte mare . Înghit în sec , simt un fior mai mare de data asta , persoana din spatele uși are o aură atât de întunecată.

-Deschide ușa!( spune Thomas aspru spre mine)

Deschid ușa , Thomas înpigându-mă înăuntru, eu picând jos .

-Am adus-o majestatea pe preoteasă!

Mă uit la un bărbat Foarte înalt, stând cu spatele la mine uitându-se pe geam . Ăsta este Morgret?

-Pleacă!( spune Morgret spre Thomas)

Îl observ pe Thomas cum pleacă închizând ușa în urma lui . Mă uit la Morgret cum se întoarce spre mine , cu o privire extrem de dură începând să mă analizează din cap până în picioare .

- Deci tu ești preoteasa care îmi strică planurile .

Vocea asta este atât de rece . Acest om mă sperie rău de tot dar nu pot să îl las să mă sperie .

-Ce vrei de la mine ? ( spun spre el)

Se apropie de mine extrem de serios . Eu rămân acolo unde sunt așteptând să vină lângă mine .