🖤|Ce-i viața fără crâmpiele ușoare din amintiri triste și vise fugare?| 🖤
Piesă descriptivă:
Lewis Capaldi- Before you go
Nu.
În dimineața acelei zile nu apucase prilejul să le divulge părințior ei de mica dăndănaie din club.
Asta până nu ajunsese la ușa lor un om al legii - și un destul de bun prieten al tatălui ei - cerându-i ca mâine dimineață să se prezinte pentru a da ultimele declarați, să-i poată deschide ocnașului un dosar penal pentru deținere de droguri, tentativă de viol și fuga de la locul faptei.
Abia după toate acestea azuria fusese lăudată de către bărbat despre cum pentru a doua oară se riscase pentru a salva viața unei persoane. Chiar și după toate astea tatăl ei în loc să-și usuce gura fără rost - cum ar fi încercat mama ei - cu o predică lungă despre "de ce în situațiile periculoase nu trebuie să reacționăm din inpuls" sau "nu e bine să ne aruncăm cu capul înainte pericolului" doar o avertizase. Și deșii oricât nu ar vrea Tom să recunoască în ochii lui avea o crăpătură de mândrie pentru că-i sărise în ajutor Sabrinei.
Dar avea dreptate, gena asta de emotivitate a ei începea să o bage în felurite probleme, și spera că problemele ei se termină exact unde proaspăt au început.
Doar își înghițise nodul din gât în sec.
Ziua păruse încă proaspăt începută când se inflirtase în interiorul școlii aruncând câte o scurtă ochiadă spre fiecare persoană ce se plimba alene pe holurile liceului în așteptarea continuării cursurilor.
Trecând alene de câteva fete din clubul de atletism se intersectează de grupulețul majoretelor. Îi venea să-și strâmbe nasul și cum necum să se teleporteze de lângă prietenele ei doar așa, să poată scăpa de putoarea parfumului stupid de scump sau vocile mult prea aspre pentru săracul ei timpan.
Și din nou cum necum, orice lecție despre prietenie mergea în cazul ori și cărei ființe ea oricât de timidă fiind, îi ajungea unui om la suflet. Tatăl ei spunea că "oamenii apreciază o persoană cu suflet curat" iar asta mereu îi lipea pe oameni de azuire. Dar asta nu înseamnă că se alipise vreu-n pic blondina de ea.
- Se tot zvonește pe holuri că tu ai salvat-o pe Sabrina de acel nemernic.
Azuria mărise ușor ochii la răceală din vociferarea fetei cu păr blond privind prin ea, sperând doar să nu întârzie la prima parte a cursului de atletism. Își mușcase încet peretele umed a obrazului silindu-se să nu-i răspundă sicrit blondinei privind-o în albastrul fumuriu al ochilor.
Ciudat totuși că de fiecare dată când o privea în ochi i se făcea milă de accea copilă ce stătea singură la prânz și crescând fără mamă. Iar orișicât ar vrea să o privească plină de aceeași răceală ca de țurțure simțea vinovăția trecutului ei.
- Așa se pare.
- Inteligentă mișcare Dupain-Cheng. Oricine ajută o fată din grupul nostru ne face să-i rămânem datoare.
Da, în grădiniță acesta încercase să-i fie tovarășă, fiind destul de singuratică nelipindu-se de vreu-n grup, iar dacă stă să se gândească mai bine nu prea avea amintiri cu blondina din copilărie..
Sau poate doar una, când Adrien aproape o împinsese de pe scări dar nu apucase pentru că un băiețel - ce în prezent nu mai știa numele lui - îl pârâse la educatoare.
C
ă tot vorbeste de dracul blond, nu-l mai văzuse de când acesta îsi ceruse scuze pentru uciderea din culpă a hamserului ei. Deșii spusese o să-l iert pentru tot ceea ce făcuse, parcă nici acum nu-i, vorba accea "una zici și alta faci", iar moartea lui îi adusese ghinion la fiecare aniversare.
Decide totuși să lase totul să revină de la sine.
CITEȘTI
I lose my control NSFW.
Фанфик„ Lui Adrien nu-i pasa de strigăte în van sau șoapte de implorare. De modul în care arcebritatea atât de fiebinte și metalică se poate transforma în diminuante picuri de ploaie ce păreau că-i vor perfora propriile mâini. Merită să calce până și pe c...
